Alianta Dreptate si Adevar s-a destramat din cauza lui Theodor Stolojan. In ziua in care noua alianta, de data aceasta intre PSD si PNL, se oficializeaza, putina istorie nu strica.
Poate Crin Antonescu ar trebui sa ii dea un telefon presedintelui PNL dinaintea lui Tariceanu sa invete din experienta acestuia.
Stolojan i-ar putea povesti lui Antonescu cum a impus, pur si simplu, alianta cu partidul lui Basescu in 2003 in forurile PNL. Poate Crin Antonescu isi aminteste si singur, pentru ca a fost unul din oponenti. Un fel de Ludovic Orban de astazi, altfel, acesta ramanand consecvent fundamentalist al liberalismului istoric.
Stolojan a procedat, mai mult sau mai putin, ca si Antonescu azi. A batut cu pumnul in masa. Nu s-a obosit prea mult sa aduca argumente (de altfel lui nici nu prea ii place sa vorbeasca mult), nu a incercat sa isi convinga colegii. El stia ca asa e mai bine pentru PNL (si avea dreptate) si si-a impus punctul de vedere, amenintandu-si oponentii cu retragerea din fruntea partidului.
Alianta D.A. s-a facut. Obiectivul era sa vina la guvernare. Si-a atins obiectivul cu varf si indesat. A luat si functia de premier si cea de presedinte. Si, totusi, in mai putin de doi ani, alianta s-a facut pulbere.
Miscarea centrifuga a plecat din PNL. Chiar oameni care nu s-au exprimat public in 2003 impotriva aliantei s-au intors impotriva ei in 2007. Ceea ce arata ca au inghitit-o cu noduri, dupa care, la prima ocazie, au scuipat-o.
Nu acelasi lucru s-a intamplat cu democratii lui Blaga si Videanu. PD a intrat clar dezavantajat in alianta. Au mormait la distributia locurilor in Parlament (1,3 la 1 pentru liberali). Au scrasnit la impartirea functiilor (liberalii s-au "sucit" ca o mireasa de la presedinte la premier). Cu toate acestea, democratii au ramas indragostiti de liberali si dupa ce acest
