Cristina a încercat multe metode ca să slăbească: post negru, sport până la epuizare, laxative. Nu a vrut să ajungă până la 40 de kilograme dar, la un moment dat, corpul nu a mai ascultat-o. Nici acum nu a scăpat total de obsesia caloriilor şi a kilogramelor, iar teama e în continuare în mintea ei. Cel mai mult o doare că nu mai are încredere în ea. Sursa: NorthFoto
Pe când era la liceu în Baia Mare, făcea foarte mult sport: înot, gimnastică, schi. După ce a venit la Bucureşti, viaţa ei a devenit una sedentară: stătea de dimineaţa până seara la birou, avea şi cursuri la facultate, iar în pauzele de masă mânca de obicei fast food. Când a ajuns să aibă 60 de kilograme la 1,63 metri a decis că vrea să facă o schimbare.
"Hai să încerc o chestie extremă"
A început să caute diete şi, navigând pe Internet, a ajuns pe un forum unde fete cu anorexie şi bulimie îşi povesteau experienţele. La început a fost foarte critică, însă apoi a început să aplice unele dintre recomandările lor.
„Toate sfaturile le-am găsit acolo. Nu ştiam nimic. Nu ştiam ce înseamnă ana, ce înseamnă mia. Iniţial am intrat să le critic, să le spun că îşi bat joc de organismul lor şi după ce am citit mi-a fost milă de ele, apoi mi s-a părut logic: pentru organismul meu care funcţionează doar cu extreme, asta ar fi cel mai bun şoc. Ideea e că am citit despre postul detoxifiant şi am zis că dacă vreau să îmi schimb total modul de viaţă, hai să încerc o chestie extremă”, povesteşte tânăra de 26 de ani.
După un post negru de zece zile: „Mă simt atâ de bine, de ce să mă opresc?”
Nu a mâncat nimic timp de zece zile şi a slăbit opt kilograme: de la 58 la 50. După cele zece zile a fost tentată să îl continue, din obişnuinţă. „Când eram în ziua 8 sau 9 de post îmi ziceam „mamă, dar mă simt atâ de bine, de ce să mă opresc?”. Norocul meu a fost că mai ştiau şi câţiva prieteni
