Contele Şabelski din spectacolul „Ivanov”, regizat de Andrei Şerban, adus la rampă recent de Teatrul Bulandra, spune şăgalnic prin vocea lui Victor Rebengiuc că are 78 de ani, deşi autorul piesei, Cehov, i-a dat acestui personaj doar 62 de ani. Stârneşte admiraţie acest lucru, căci actorul îşi spune vârsta prin rolul său jucat admirabil.
Victor Rebengiuc împlineşte mâine, 10 februarie, 78 de ani. Va petrece, aşa cum se anunţă, cu publicul, alături de care se simte foarte bine, căci l-am observat de multe ori, cu diverse ocazii, lăsându-se absorbit de mulţime. Îl simţi ca pe un om simplu că el este când mucalit, degajat; când foarte tăcut, probabil preocupat de numeroase probleme pe care le înfruntă lumea de alături sau e cu gândul la grămada de chipuri pe care le-a întruchipat în cei 55 de ani de când a început să joace roluri serioase în teatru şi tot atâţia de când a realizat primul rol în film.
Unui actor de talia lui i se spune „monstru sacru”. Prin simplitatea sa, la o asemenea asociere, el răspunde cu dojană. Are simţul umorului, pe placul multora. Apare rar la televizor, dă rar interviuri. Lasă însă să se înţeleagă că, atunci când cineva doreşte să afle ceva prin viu grai de la Rebengiuc, să meargă, dom’le, la teatru – la „Bulandra” şi la Naţionalul bucureştean. Acolo îl poate vedea oricine, căci joacă în multe spectacole. Este plin de viaţă, plin de înţelepciune, este un părinte în teatru, un părinte şi în film, este model şi recomandă modelul: „Iubeşte arta din tine, şi nu pe tine în artă” (de la Stanislavski citire).
Într-o mărturisire de credinţă, filmată la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, acolo unde a studiat (a absolvit în 1956) şi a fost rector (după 1989), Victor Rebengiuc spunea, cu prilejul acordării titlului de Doctor Honoris Causa (alături de regretatul Gheorghe Dinică şi de Marin Moraru), c
