Inaintea ultimei proiecţii din Competitia Oficiala, doua filme lupta umar la umar pentru Ursul de Aur: iranianul "Jodaeiye Nader Az Simin"/"Nader and Simin, A Separation" şi filmul lui Bela Tarr, "A Torino lo"/"The Turin Horse". Anca Miruna Lazarescu face cu "Apele tac" o impresionanta poveste semi-autobiografica despre romanii care fugeau din tara pe vremea lui Ceausescu.
"Intotdeauna m-am intrebat cum e sa inoti intr-o apa de culoarea cernelii", a spus Anca Miruna Lazarescu in fata publicului si a juriului prezenti in sala CinemaxX 5 unde filmul sau, "Apele tac", a fost proiectat din nou in 17 februarie.
Filmul e inspirat din doua povesti pe care timisoreanca stabilita in 1990, la 10 ani, cu familia in Germania le-a auzit de la doi prieteni de familie care au fugit din Romania trecand Dunarea.
Din povestea unei prietene care a trecut inot, gravida fiind, si din cea a altui prieten care a trecut si el tot inot, a scris povestea a doi tineri care decid in Romania anului 1986 sa treaca impreuna Dunarea la iugoslavi.
Un roman (Andi Vasluianu) lucreaza la posta, iar un svab (Toma Cuzin) are cunostinte in Iugoslavia, asa ca, fara sa fie prieteni, depind unul de altul. Dar cand romanul vine fara sa anunte si cu nevasta gravida (Patricia Moga) pe care o ascunde sub bancheta din spate a masinii, svabul se supara si ii avertizeaza ca nu ii va ajuta daca vor da de necaz.
Filmul se desfasoara pe durata a 30 de minute si nu te plictiseste o clipa. Actorii sunt convingatori, replicile credibile, iar aparatul de filmat manevrat cu siguranta de Christian Stangassinger gaseste intotdeauna cele mai bune solutii vizuale.
Cu un foarte bun simt al ritmului, regizoarea creste treptat tensiunea pana la a o face aproape imposibil de suportat si reuseste cu mare economie de mijloace sa te faca sa empatizezi cu personajel
