Este vânzător de ziare şi a devenit un împătimit cititor al cotidianului Adevărul. "Le povestesc oamenilor articolele din ziar şi-i conving astfel să-l cumpere", spune el.
Imediat după Revoluţie, în confuzia care a durat câţiva ani, a trebuit să renunţe la vise pentru a munci şi a se întreţine. Ar fi vrut să facă o carieră în artă fiind foarte talentat. A şi urmat, de altfel, cursurile liceului de artă dar, la un moment dat, firul s-a rupt.
A făcut nenumărate meserii, a avut o sumedenie de activităţi. În speranţa unui trai mai bun, asemenea multora ca el, a luat drumul Istanbulului, unde a găsit relativ repede un loc de muncă.
Turcul, model de afacerist
"Am văzut, atunci, cum le merge mintea turcilor la afaceri. Lucram într-o fabrică unde se produceau componente pentru autoturisme: faruri, oglinzi, stopuri, în general, plastice . Dacă aveau o comandă urgent, patronii schimbau imediat linia de fabricaţie. Totul se făcea foarte repede şi foarte precis. Ce am reţinut atunci a fost că mulţi dintre întreprinzători fuseseră în Germania, unde au învăţat cum să se descurce cu tehnologiile de top. Reveniţi în ţara lor, au investit sume modice în aparatură hi-tech şi aşa au ajuns să fie lideri pe piaţa pieselor de schimb", ne-a mărturisit Daniel.
Cu experienţa dobândită în Turcia a încercat, cu alţi amici, să facă ceva asemănător în ţară.
"Nici nu se pune problema să te ajute cineva aici ca să faci o afacere, să creezi un loc de muncă. La noi, mai întâi trebuie să ai bani de taxe, după care trebuie să plăteşti o firmă care să facă studii după care plăteşti cine mai ştie pe unde şi la final când ai cheltuit tot dacă primeşti ok-ul, vezi că nu mai ai cu ce să faci ce ţi-ai propus. La ei este invers, obţii o autorizaţie, investeşti, te apuci de treabă şi statul îţi acordă sprijinul. Iar când începi să ai profit, începi să plăteşti", n