Modestia nu e lucrul care să o caracterizeze pe Elena Udrea. Acesta nu e neapărat un reproș în cazul unui politician. Până la urmă, fiecare politician trebuie să-și ”vândă marfa”. Fie că plătește o agenție specializată în așa ceva, fie că o face singur. Însă între exagerările specifice publicității și demagogie, ipocrizie și infatuare e diferență mare.
În rezumat, mesajele Elenei Udrea transmise, în timpul discursurilor pentru alegerile interne din PDL Prahova, sună cam așa: ”PDL a scos România din criză”. ”Alții nu ar fi fost în stare”. ”Salariile au crescut”. ”Fără PDL nu se poate”.
O mostră din discursul Elenei Udrea: “PD-L poate să anunţe, după ultimele date oficiale care au fost publicate, că PD-L a scos România din criză. Avem creştere economică pe ultimul trimestru şi, dacă vom continua să fim serioşi, fermi, să nu fim populişti, nu e cazul să cedăm după ce doi ani am luat cele mai dure măsuri, drumul nostru e unul ascendent! E meritul preşedintelui PD-L, premierul Boc. PD-L trebuie să fie mândru, deşi nu ne-am dorit, Dumnezeu a vrut să guvernăm într-o perioada grea. Dacă nu am fi fost noi, alţii nu cred că ar fi reuşit”.
Ce uită doamna Udrea să spună că în timpul campaniei electorale din 2008, nici să-i fi picurat cu ceară n-ar fi recunoscut că România e în criză. Ba, alături și de alții, promiteau creșteri salariale de 50% pentru profesori. Păi, atunci din ce criză a scos PDL România? (Că, în mod real, România intrase deja în criză e altă poveste). Mai apoi, doamna Elena Udrea vorbește despre ”cei doi ani de măsuri dure”. Nu zău? Oricum am calcula, ”acei doi ani” sunt, de fapt, ceva mai puțin de unul. Asta dacă doamna Udrea nu cumva recunoaște drept ”măsură dură” și celebrul ”forfetar Pogea”, care a închis peste 100.000 de firme mici din sectorul privat.
Dacă măsurile dure din sectorul bugetar ar fi început cel mult cu jumătate de an
