Proiectul deputatului Silviu Prigoană privind legalizarea prostituţiei a fost respins de către Comisia juridică a Senatului, motivaţia fiind că noi, ca ţară "cu adânci rădăcini ortodoxe", nu suntem pregătiţi pentru o astfel de lege.

În favoarea "activităţii cu caracter sexual autorizat" au pledat mai multe persoane publice. În timp ce Prigoană - Bahmuţeanu ne asigură că acest lucru îi va proteja pe cei care practică meseria, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu - pentru care am o admiraţie, însă sunt deopotrivă decepţionată de atitudinea pro legalizare - crede că aceasta va reprima o posibilă "revoluţie de catifea", provocată de oameni frustraţi... Dixit!

Sunt de acord că interdicţia comportă automat şi reversul medaliei şi acţionează principiul plăcerii încălcării acelei interdicţii. Ştiu şi că România este exportatorul nr. 1 de prostituţie în UE, ca să nu mai punem la socoteală traficul de fiinţe umane, de-a dreptul ignorat. Însă nici acest aspect nu-l văd ca pe o pledoarie pentru legalizarea prostituţiei. Citeam într-un cotidian central care se laudă cu tirajul megatrosnea un comentariu care lăsa să se înţeleagă că prostituatele ar fi plecat din România din cauza "legislaţiei prea dure"! Legislaţie dură? Dar vă întreb: Cum ar fi să amendăm clienţii, ca în Suedia, Islanda sau Norvegia, şi să terminăm definitiv cu prostituţia?

Cât de departe poate merge ignoranţa şi reaua voinţă? Avem prostituţie? Din plin. Iar autorităţile se fac că plouă. O folosi la ceva să o băgăm sub preş? Mă gândesc că nu, deci hai mai bine s-o legalizăm şi să mai facem şi-un ban grămadă!

Nu sunt nici habotnică şi nici prea dusă la biserică, însă sub nicio formă nu suntem pregătiţi pentru legalizare. Probabil că dacă în parlament ar fi fost mai multe femei-mame, proiectul nici nu ar fi trecut dincolo de registratură. Atâta timp cât femeile şi copiii implica