Scandalul cu vameşii a acoperit, în bună tradiţie dâmboviţeană, scandalul cu moartea celor cinci mineri de la Mina Uricani.

S-au schimbat imaginile cu lumânările aprinse la căpătâiul celor adormiţi în imagini şi discuţii despre "cafeaua" (cod pentru şpagă), ciocolata şi cornuleţele cu gem care constituiau modalităţi de "a unge" vameşii luaţi cu duba de mascaţi. Totuşi, morţii noştri merită mai multă atenţie.

Făcând săpături, am descoperit alţi 53 de mineri morţi în plus faţă de cei cinci, din 1989 încoace (sursa: Ştirile Pro TV). Comparativ, România a pierdut 17 soldaţi în războiul din Afganistan din 2003 - iar acolo vorbim despre talibani înarmaţi cu Kalaşnikovuri şi despre un război de gherilă. Dincolo de aritmetică, ghearele morţii au cuprins oameni numiţi "mineri", care însă în realitate sunt taţi, soţi, fraţi, stâlpi de familie. Comunitatea pe care o blamăm adesea ca fiind comunitatea făuritorilor de mineriade a devenit comunitatea care îşi jeleşte morţii.

În 21 de ani, "reforma" din domeniu a constat în trimiterea acasă a minerilor cu sute de milioane de lei vechi salarii compensatorii, fără a găsi o alternativă zonei. Banca Mondială a eşuat lamentabil cu programul Agenţiei pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere. Pierderile Companiei Naţionale a Huilei (CNH) au fost între 2.000 şi 6.000 de miliarde de lei vechi, în fiecare an. Totalul sectorului "a înghiţit" peste 6,5 miliarde de dolari din 1990 şi a produs peste două miliarde de dolari pierderi. CNH-ul şi-a scăzut numărul de mineri de la 18.000 în 2000 la puţin peste 8.000.

Totuşi, care este motivul pentru care, deşi se cheltuiesc bani cu nemiluita, oamenii mor în continuare pe capete? Un posibil răspuns: hoţia. Adică, în loc să se investească banii pentru siguranţa locului de muncă, ei se sifonează treptat în buzunarele cui trebuie. La o scurtă documentare, am descop