În timpul aşa-numitei revoluţii culturale chineze din anii '60 (în fond o luptă sângeroasă pentru putere din Partidul Comunist), copiii erau instigaţi de regimul Mao să-şi denunţe părinţii şi profesorii întocmai precum comsomoliştii din Rusia sovietică în anii '30.

În România, Direcţia Generală Anticorupţie a declanşat săptămâna trecută cruciada împotriva corupţiei din unităţile şcolare, invitând elevii să demaşte flagelul întreţinut de părinţi şi profesori, şi învăţându-i că oferirea unor buchete de flori dascălilor e un "act de corupţie mascat", iar meditaţiile o cerere de mită sadea.

Sigur, s-ar putea face mişto, că ar trebui monitorizaţi de 1 Martie toţi elevii care merg la şcoală cu ghiocei şi mărţişoare, iar profesorii care primesc asemenea "foloase necuvenite" ar merita arestaţi. Ori că şi ministrul Daniel Funeriu, în aceeaşi logică, ar trebui priponit dacă de Ziua Femeii îi va oferi un buchet Oanei Badea, secretara de stat care îi şoptea anul trecut ce să vorbească la microfon.

Prefer, însă, să nu fiu neserios ca DGA şi să-i întreb pe anticorupţii gras plătiţi pentru "munca de prevenire" unde erau ei şi colegii lor din parchete în 2009, când BIHOREANUL dezvăluia cum inspectorul şcolar general al judeţului, Dorel Luca, şantajase un profesor ca să dea note mari copiilor de PDL-işti, ameninţându-l că altfel îşi pierde catedra?

În Noua Românie s-a pornit din nou Festivalul Cântarea Anticorupţiei, statul neprecupeţind niciun efort pentru a demonstra că se curăţă şi se reformează, ba chiar că vrea să stârpească flagelul încă de mic. Ce mai contează că nu e nicio diferenţă faţă de zelul mărunt din vremea lui Ceauşescu, când Miliţia Economică îi căuta cu ilicitul doar pe medici şi pe gestionarii de Alimentara?

Nici atunci, nici acum, autorităţile nu se iau la trântă cu adevăratele tare ale sistemului. La fel cum se preface a nu şti că şp