Intrarea in vigoare a Legii educatiei a creat adevarate seisme in cele mai multe dintre facultati. Profesorii universitari de peste 65 de ani au fost chemati la rectorate, pentru a li se pune in brate deciziile de pensionare. Si sunt foarte multi in aceasta situatie, daca nu chiar majoritari. In multe cazuri, incepe sa se puna acut problema decanilor si a rectorilor, fie tot din cauza varstei titularilor, fie din cauza incompatibilitatii acestora.

In principiu, se intampla un lucru foarte bun, pentru ca sunt destructurate clanurile universitare si dinozaurii sunt scosi pe tusa, pentru a face loc tinerilor, care nu mai aveau nicio sansa de a inainta in cariera didactica, indiferent de valoarea lor. Este o primenire necesara si salutara, asadar.

Exista insa si un mare "dar". Nu este firesc ca o asemenea schimbare de proportii sa aiba loc in mijlocul anului universitar, pentru ca bulversarea se repercuteaza inevitabil si foarte grav asupra studentilor. In UMF "Carol Davila", spre exemplu, s-a instalat un soi de degringolada.

Au ramas catedre complet descoperite, nu mai are cine sa predea unele cursuri, nu mai are cine sa examineze studentii. Si asa erau multe posturi vacante, dar acum situatia ajunge la limita blocajului.

Sigur ca posturile nu fusesera scoase la concurs dinainte de interdictia venita de la guvern, inclusiv pentru ca normele respective erau ocupate prin plata cu ora tot de cadre didactice din facultate, care astfel isi rotunjeau substantial veniturile. Dar fapt este ca acum lipsa de personal a ajuns dramatica.

La Facultatea de medicina dentara nu se stie cine va fi decan, caci actualul titular este pensionabil, iar cei doi potentiali candidati sunt incompatibili, pentru ca unul are fiul student, iar nevasta celuilalt este cadru didactic in aceeasi facultate.

Alta distractie este cu l