Traim vremuri tulburi. Si asta atat la propriu, cat mai ales la figurat. De mai bine de 20 ani de democratie damboviteana, intram cu o mare placere in hora scandalurilor, mai ales a celor politice.
Necazul insa cel mai mare este ca, de vreo 2-3 ani incoace, parca si Dumnezeu si-a luat ochii de la noi. Incendii, inundatii, vijelii si alte calamitati. Insa cea mai mare calimitate o reprezinta clasa politica romaneasca.
Ei bine, aceasta clasa politica ne bate mai rau si mai tare decat toate calamitatile naturale. Toate smenurile si invartelile lor nu fac altceva decat sa-l afunde tot mai tare in mizerie amaratul de roman. Se pare ca alesii nostri pregatesc Romania de alegeri. Romania, dar nu si romanul.
Alegatorul de rand zambeste a lehamite, cand vine vorba despre alegeri, despre politica, despre politicieni. Sarcasmul sau este justificat de prestatiile alesilor in cei 21 ani de vot liber consimtit.
Iscusinta politicienilor se vede in portofelele votantilor, in casele si in frigiderele lor. Deruta electorala se va conserva, atata timp cat se conserva saracia, coruptia, nesiguranta zilei de maine si lipsa de sinceritate a clasei politice. Poate ca romanul, iertator din fire, ar trece mai usor peste toate molimele acestui capitalism dambovitean, daca ar avea ce pune in traista.
Cu oameni saraci, multi chiar disperati de saracie, degeaba chemam experti si sfetnici straini pentru alegeri. Efectul este acelasi. Din cauza saraciei lucitoare, partide si persoane de pantomima publica, in genul celui al lui Gigi Becali sau Dan Diaconescu, incep sa aiba un neasteptat succes.
Populismul de mahala inca agata constiintele flamande ale romanului. Multi se regasesc in acest spirit de "peluza", unde este sloboda si patima si injuratura, ba chiar cate un ricoseu de dreapta aplicat in directia galeriei adverse. @N_P
