Avem un preşedinte cum n-am mai avut. Mandatele lui Traian Băsescu sunt un izvor nesecat de premiere istorice, asupra uneia propunându-vă să zăbovim astăzi. Iat-o: spre deosebire de predecesorii săi, Băsescu nu scrie tomuri întregi destinate contemporanilor şi posterităţii. Sursa: EVZ
În timp ce Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu au publicat volume groase despre opera lor, chit că, hai să fim cinstiţi, nu i-a citit nimeni, actualul preşedinte e precum strămoşii săi îndepărtaţi, dacii, care n-au scris nimic (sau n-a ajuns nimic la noi). Dacul Traian a ales să intre în istorie văzut de alţii. Afară de cazul în care se va hotărî să-şi scrie memoriile, "opera omnia" a lui Traian Băsescu va rămâne funciarmente orală.
Poate în compensaţie, actualul şef al statului român face însă alt lucru care îl deosebeşte de orice alt conducător de pe aceste meleaguri. Băsescu ia în derâdere, în spaţiul public, tot ceea ce crede că trebuie satirizat la acest stat, de când a tranformat reforma în principalul său ţel prezidenţial. Băsescu pare a fi un autor de paschinade moderne, cu meţiunea că ale lui sunt verbale. Intrate în limba română ca sinonime pentru pamflete, paschinadele erau nişte texte satirice, în versuri sau în proză, lipite de o statuie cunoscută drept "Pasquino", aparent, după un croitor având faima de gură-spartă (obiceiul a fost internaţionalizat, dăinuind chiar şi după veacul al XVI-lea, când s-a demodat vremelnic). Dintr-un roman al lui Gabriel Garcia Marquez tălmăcit de Ileana Scipione, putem afla despre "un cătun pe care fiţuicile cu zeflemele l-au distrus în şapte zile. Până la urmă, locuitorii au sfârşit prin a se omorî unii pe alţii" - consecinţe cumva de înţeles, în condiţiile în care unii puteau afla din rândurile otrăvite că nu sunt adevăraţii taţi ai copiilor pe care îi creşteau.
Ce am constata dacă fragmen