A bate apa în piuă pe seama Consiliului Naţional de Coordonare al PDL, care ar fi găzduit, vezi Doamne, o dispută între conservatori şi reformişti, reprezintă exact ceea ce îşi doreşte formaţiunea de guvernământ să se scrie prin presă: uite, dom’le, ce dezbatere de idei au ăştia în partid! Şi dă-i şi luptă! Sursa: EVZ
Cu detaşarea celui care n-a fost şi nici n-are de gând să devină vreodată membru de partid, cred că sâmbătă, la PDL, s-a putut vedea doar o nouă repriză de lupte pentru putere şi influenţă; de şpiţuri în fluierul piciorului pe sub masa de la prezidiul unui partid fără preşedinte, dar cu un premier care dacă mai fredonează o dată melodia aia cu "a sosit momentul să culegem roadele guvernării", sudalma "duceţi-vă dracu’ cu Boc cu tot!" se va auzi şi dincolo de Aninoasa; de paralogism românesc decupat fidel din I.L. Caragiale, întrucât modificările aduse statutului PDL sunt nişte mofturi demne de un moment de reculegere în memoria lui Farfuridi: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, primesc!, dar atunci să se schimbe pe ici-pe colo, şi anume, în părţile esenţiale!
Să vă spun pe ce mă bazez atunci când consider că a fost prea mult zgomot pentru nimic. Mi-aş fi călcat pe inimă şi aş fi acceptat să mă las dus de nas ca un ţânc de barbologia portocalie că o schimbare, cât de mică, are vreo şansă de a trece de comiţiile partidului dacă ar fi fost adoptat un filtru de integritate operaţional propus de Monica Macovei. Anume, prevederea potrivit căreia intră în partid doar cel care nu a fost angajat al Securităţii sau colaborator al acesteia.
Or, dacă nu mă înşală cele 54 de păginuţe ale statutului modificat sforăitor şi inutil, o persoană nu poate deveni membru al Partidului Democrat Liberal dacă i s-a stabilit, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, calitatea de colaborator