itam prea repede cine au fost adevaratii responsabili ai terorii ideologice, psihologice si sociale din Romania comunizata. Se sterg cu buretele amnezei variile implicatii, complicitati, initiative criminale, campaniile distructive impotriva spiritului democratic, umilirea celor care refuzau sa ingenuncheze, persecutarea celor indrazneau sa nu se prostitueze. Nonagenarul activist Nestor Ignat a a fost vreme de decenii unul dintre acesti supremi politruci, a fost un “indrumator” neiertator, iar o evaluare a biografiei sale care ignora ori minimalizeaza acest lucru devine de fapt o mistificare. Despre acest lucru este vorba in articolul de mai jos scris impreuna cu istoricul Cristian Vasile.
Fanatism ideologic si dezabuzari tardive (Cazul Nestor Ignat)
de Vladimir Tismaneanu si Cristian Vasile
Constatăm – cu întristată mirare – faptul că în mai multe scrieri, relatări etc. despre diverşi potentaţi şi demnitari comunişti, care se întâmplă să se fi reprofilat (spre bătrâneţea care le-a adus ceva înţelepciune) inclusiv ca scriitori, artişti plastici, specialisti in film ş.a.m.d., se strecoară o doză de indiferentism faţă de cariera politică iniţială, precum şi o stranie decontextualizare. Astfel, biografia politică a multora – doar în plan secund: scriitori, critici şi teoreticieni literari etc. – a fost neglijată, când nu a fost chiar ocultată. Figuri centrale ale aparatului ideologic “indrumat” de PCR sunt in continuare membri ai Academiei Romane (cazul eternului C. I. Gulian, exponentul obscurantismului jdanovist in ofensivele anti-filosofice din anii 50, este cel mai scandalos, dar nu este singurul).
Recent, a apărut o cronică privitoare la expoziţia de desene a lui Nestor Ignat (Daria Ghiu, „Nestor Ignat: Realitatea întoarsă pe dos”, Suplimentul Bucureştiul Cultural, nr. 104, 22 februarie 2011, p. 9; expoziţia este deschisă la Galeria Dialog înt
