Egyed Zoltan, de lângă Turda, are 37 de ani, iar de la vârsta de 9 luni a rămas imobilizat din cauza unui tratament medical greşit. Viaţa lui nu a fost deloc uşoară, dar Zolty se bucură de ceea ce are. Sursa: MIHAI ŞOICA

Pentru Egyed Zoltan din Bogata, judeţul Cluj, viaţa a fost plină de greutăţi şi de supărări. Nu a făcut şcoală pentru că, de la vârsta de 9 luni, a rămas aproape imobilizat (imobilizare a membrelor inferioare şi a mâinii stângi de 95 la sută). Au trecut de atunci 37 de ani.

În prezent, Egyed Zoltan trăieşte în casa mamei lui, din Bogata, un sat de lângă Turda. E o casă cu o cameră şi bucătărie, cu pereţii crăpaţi, pe unde iese toată căldura. Acum, fratele său, singura persoană care avea grijă de el, a rămas şomer după ce Primăria Bogata nu i-a mai plătit postul de însoţitor al unei persoane cu handicap sever.

"Trăiesc viaţa pentru că e frumoasă"

Cu toate acestea, Zoltan a refuzat să se lasă pradă decepţiilor şi deziluziilor. Ţine legătura cu lumea cu ajutorul internetului. Şi-a făcut un blog (http://zoltybogata.wordpress.com) şi, cât e ziua de lungă, scrie despre experienţele lui şi comentează experienţele altora.

Întrebarea de ce viaţa trebuie trăită este greu de adresat unei persoane ca Egyed Zoltan. Cu toate că e imobilizat şi bolnav de o boală care îl ucide câte puţin în fiecare zi, distrofie musculară progresivă congenitală, Zoltan are un răspuns simplu: "Eu trăiesc viaţa pentru că este frumoasă, chiar dacă sunt obligat să o trăiesc astfel. Aş fi vrut o viaţă mai bună, una normală. Dar, dacă nu s-a putut, asta este."

Bătut la căminul de copii pentru că nu putea merge decât "în patru labe"

Povestea lui Egyed Zoltan e tristă de la un cap la celălalt. S-a născut în 1974 dar, din cauza unui tratament greşit administrat pentru o aprindere la plămâni, viaţa lui a urmat alt