Toata lumea vorbeşte despre interesele petroliere care au determinat reacţia coaliţiei internaţionale privind intervenţia în Libia. Toţi uită însă să se gândească la ce s-ar fi întâmplat dacă Gaddafi ar fi recucerit cu forţa ultima redută a opoziţiei, Benghazi.
Înainte de instaurarea zonei no-fly şi de atacurile începute acum câteva zile, previziunile privind refugiaţii libieni erau extrem de sumbre. Peste jumătate de milion de libieni urmau să ia drumul Egiptului în situaţia în care Benghazi ar fi căzut în mâinile lui Gaddafi.
Italia şi Franţa urmau să resimtă imediat urmările acestui exod. Pe lângă presiunea financiară, urmările acestei dizlocări a populaţiei s-ar fi întins pe zeci de ani.
Astfel şi cel mai simplu calcul arată că este mai eficient din punct de vedere financiar să îl bombardezi pe tiran decât să plăteşti costurile financiare şi umanitare generate de exodul rebelilor pe următorii 20 de ani.
Mesajul către dictatorii lumii este însă la fel de important ca şi evitarea exodului şi a costurilor aferente. După această intervenţie, reprezentanţii regimului din Yemen se vor gândi probabil de două ori înainte să mai împuşte protestatari.
Nu trebuie uitat însă nici efectul acestui atac asupra moralului coaliţiei. După experienţa din Irak şi din Afganistan au nevoie disperată de o victorie.
Astfel, bombardând, italienii şi francezii evită o criză a refugiaţilor care i-ar fi afectat în mod direct (vezi Lampedusa), pe de altă parte americanii îşi revigorează moralul, sărmanii libieni nu trebuie să ia drumul exilului şi toţi scapă mai ieftin...
Toata lumea vorbeşte despre interesele petroliere care au determinat reacţia coaliţiei internaţionale privind intervenţia în Libia. Toţi uită însă să se gândească la ce s-ar fi întâmplat dacă Gaddafi ar fi recucerit cu forţa ultima redută a opoziţiei, Benghazi.
Înainte de insta
