Un fond mutual de investiţii în artă este la fel ca orice alt fond de investiţii, doar că banii sînt speculaţi pe piaţa de artă. Este vorba de principii şi linii generale pentru că, de fapt, tocmai faptul că se manifestă pe o piaţă specifică precum piaţa de artă, despre care unii susţin că azi o vedem dar nu e, îi dă o specificitate puternică. Şi mai este vorba chiar de piaţa românească de artă care, cam ca tot ce este pe la noi, este altfel decît la alţii, uneori de nerecunoscut şi sigur cu ciudăţenii ample, bune de comentat.

Să pornim totuşi de la un fapt real, concret: Certinvest, probabil cel mai mare administrator independent de active de pe piaţa româneas-că, a anunţat că va lansa, cam pînă în Paşti, după cum îşi dă acordul Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), un fond de investiţii în arta românească. Unitatea de fond, un fel de acţiune la acest fond de investiţii, costă 2.500 euro şi depunerea minimă este de 5.000 de euro, deci fix două astfel de unităţi. Cu siguranţă acest fond va avea succes, cel puţin în partea de vînzare a unităţilor, dar iniţiatorii îşi propun să se oprească la 5 milioane de euro, nivelul considerat a fi optim pentru actualele dimensiuni ale pieţei de artă. De fapt, se porneşte de la aces-te date dar se merge şi pe previziuni nu neapărat economice, cît juridice. Altfel spus, dincolo de randamentele actuale ale vînzărilor de artă şi speranţele întemeiate sau nu că se va continua la fel sau chiar mai bine, se pun baze şi pe un alt fenomen anticipabil, şi acesta vine de la ofertă, nu de la cumpărători, şi dintr-o zonă specifică societăţii româneşti actuale. Aşadar, fondul îşi bazează speranţele de succes în afaceri pe retrocedarea în viitorul apropiat a unor importante colecţii de artă românească, vreo şase la număr, şi nu de oriunde, ci tocmai de la Muzeul Naţional de Artă al României. Cum este foarte posibil ca astfel de d