* Luni, 28 martie 2011, s-au decernat la Bucuresti premiile industriei cinematografice romanesti *
La ora 8, incaperea Crystal Palace Ballroom din Bucuresti emana fast din fiecare colt al ei. Invatand din editiile anterioare, lumea filmului romanesc, invitata sa ia parte la Gala Premiilor Gopo, pasea elegant, pe covorul rosu intins inaintea celor care ne-au daruit filmele anului 2010. I-am urmarit cu emotie si caldura, simtind pentru prima oara ca acesti oameni - adesea mai atent priviti peste granita - au, in sfarsit, parte de primirea pe care o merita acasa. Pe multi dintre ei ii urmaresc de ani de zile, le cunosc munca si le-am apreciat ideile, nobletea si spiritul, modestia, umorul, candoarea, delicatetea, puterea de a vorbi in filmele lor despre lucruri dureroase, despre lupta fiecaruia dintre noi, despre acesti ani atat de plini de confuzie. Am admirat hotararea cu care au luptat ei insisi pentru a face film, in ciuda lipsei de sprijin si a coruptiei care exista si in acest domeniu, si i-am privit mereu, ca pe adevaratele staruri ale Romaniei. Urmarindu-i in timp ce paseau pe covorul rosu, stralucind asa cum au stralucit, am fost cuprinsa de o imensa bucurie. De optimism. De bine. Pentru ca, desi un astfel de eveniment implica inevitabil castigatori si perdanti, castigul cel mai important - al nostru al tuturor, de altfel - este tocmai faptul ca incepem sa celebram talentul romanesc, la noi acasa. E un semn bun, e un semn de inceput de maturizare, de reintrare in matca a valorilor unei societati normale.
PREMIILE
Pelicula care a primit cele mai multe distinctii din partea breslei romanesti de film a fost "Eu cand vreau sa fluier, fluier", castigator al Ursului de Argint la festivalul de la Berlin din 2010, si rasplatit la noi cu 7 trofee Gopo, dintre care premiile pentru Cel mai bun Film, Cea mai buna Regie - Florin Serban, Cea