Tânăra, înzestrată cu un talent extraordinar, poate mânui cu uşurinţă păpuşi în poveşti celebre sau să încânte publicul cu interpretări shakespeariene de excepţie.

Anamaria Chelaru este o apariţie interesantă pe scena teatrului botoşănean. Desprinsă parcă din romanele lui Cehov, tânăra blondă şi cu ochi albaştri s-a îndrăgostit de teatru încă din adolescenţă, când a făcut parte din trupa Liceului „Grigore Antipa“ din Botoşani.

Ceea ce a fost pasiune la început s-a transformat, peste ani, într-un mod de viaţă. Primul rol pe care l-a primit în adolescenţă a fost în piesa „Ăl de sus“ a lui Ion Băieşu. A fost remarcată imediat de regizorul Cezar Amitroaie, care a sfătuit-o să urmeze cursurile Facultăţii de Teatru de la Iaşi, pe care a absolvit-o în urmă cu doi ani.

A debutat pe scenă în ultimul an de facultate

În facultate a studiat atât actoria, la clasa profesorului Adi Carauleanu, cât şi arta mânuirii păpuşilor, cu profesorul Călin Chirilă. Ambele specializări i-au marcat evoluţia ca artist. Debutul teatral l-a avut cu rolul Andromaca din piesa „A suferi spre a înţelege“, în care a jucat în ultimul an de facultate şi cu care a plecat în primul turneu în Italia. La scurt timp a fost Veta din piesa „O noapte furtunoasă“ a lui I. L. Caragiale şi a fascinat publicul cu interpretarea spumoasă. Rolurile care au făcut-o cunoscută în lumea teatrului au fost însă Lady Macbeth, din opera shakespeariană, dar şi Arcadia din „Pescăruşul“ lui Cehov.

„Am mai fost şi doamna Gabor în «Deşteptarea primăverii», a lui Frank Wedekind, un mare scriitor contemporan cu Freud. Cred că am reuşit să intru în pielea personajelor şi să le înţeleg. Au fost experienţe diferite, care mi-au pus la încercare sentimentele şi trăirile“, a mărturisit actriţa.

„Puţini ştiu că mânui cel puţin opt fire la păpuşi“

Distribuită în