România este, în parte, patria criminalilor zglobii şi drăgălaşi care zburdă liber, \"strangulând\" contribuabilii pe care îi întâlnesc în cale.

Sunt nişte criminali mai speciali - înarmaţi cu ştampile, nu cu pistoale, cu avize şi nu cu pumnale. Pentru serviciile lor, criminalii sunt plătiţi de victime, din buzunar.

Ghişeul 4, Trezoreria Sectorului 2, Bucureşti. O doamnă megaplictisită, proaspăt ieşită dintr-o altercaţie verbală explozivă, mi se adresează cu un imens sictir: "Mdeah, ce doriţi?". "Doamnă, fiţi amabilă, vă rog, am nevoie să plătesc o taxă Ministerului Justiţiei, pentru înfiinţarea unei asociaţii". Sunt îndrumat la etajul doi, ghişeul 14. După jumătate de oră, discut cu a doua persoană. Nu e cea bună, sunt îndrumat spre juristă (ghişeul 16). Ea spune că "a mai auzit de o astfel de problemă", însă "nu poate să mă ajute", taxa trebuie plătită la poştă, pentru că "aşa este obiceiul aici la noi, în sectorul 2, deşi am auzit că la alte sectoare se poate plăti". Observaţi că a plăti statul din propriul buzunar este, de fapt, un ajutor pe care statul ţi-l oferă. În plus, funcţionarul "mai aude" şi el câte ceva, precum precupeţele la piaţă. La poştă, un alt funcţionar se uită precum birocratul de la Trezorerie la asociaţia nouă, clipind mărunt şi scărpinându-se în ceafă.

Ajung gâfâind, la 14.10, la Ministerul Justiţiei să întreb din nou ce şi cum, înarmat cu legea în mână şi cu un îndrumar ONG. Cum era într-o vineri, mi se spune să revin luni, programul se terminase la ora 14.00. Luni, sunt reîndrumat la Trezoreria Sectorului 5, care reuşeşte să facă ceea ce nu a putut Trezoreria Sectorului 2. Înapoi la minister, depun două cereri, mi se dă un singur număr de înregistrare - doamna de la registratură îmi spune că "se face economie la hârtie". Revin peste 6 zile, timp pentru unicul angajat care se ocupă de procedură să printeze