Tulburarea de personalitate de tip \"Borderline\" îţi dă senzaţia de gol interior. Cauzele îşi au originea în copilărie şi tratamentele vindecă doar efectele. Sursa: REUTERS

Delia are 22 de ani şi tocmai s-a despărţit de prietenul ei. O jignea şi o făcea să plângă: "Mi-a distrus viaţa!". Dacă încerci s-o linişteşti începe şi mai tare: "Îmi vine să mor!". De fapt a şi încercat. "A luat medicamente. Dar nu suficiente!", explică psihiatrul Gabriel Diaconu, psihoterapeut la clinica Mindcare.

Fata a îngurgitat pastilele pentru că a cedat în acel moment. Scopul era însă altul, anume manipularea celor dragi, în special a iubitului ei. "A vrut să-i arate prietenului ei că pentru el a făcut-o!", spune medicul. Dacă băiatul cu care trăieşte de trei ani, de când a plecat de acasă după ce a picat la facultate, şi-ar cere scuze l-ar ierta pe loc. "N-ar fi prima oară şi nici el nu-i tocmai în regulă...", povesteşte doctorul Diaconu.

Tânăra nu are fraţi şi a crescut singură la părinţi. O familie bună care, când fetiţa avea şapte anişori, a avut un moment de cumpănă.

Era în clasa I când taică-său o luase razna şi începuse să bea. Dacă făcea o prostie o şi altoia. Maică-sa se săturase, dar îi era frică să ia o decizie singură. "Ce-ai zice Delia dacă eu şi tata divorţăm!". A luat-o prin surprindere. Fata ar fi vrut cu amândoi. Şi cu mama şi cu tata! Au trimis-o la bunici unde a stat câteva luni bune. Când s-a întors acasă lucrurile erau în regulă. Delia a crescut. După ce a ratat admiterea la facultate, de frica reproşurilor din familie a ales să se mute la proaspătul prieten. Acum i-a ajuns, a câta oară, cuţitul la os. "Nu mai pot. E pentru prioma oară când am vrut să mor! Celelalte n-au fost pe bune!", i-a spus doctorului printre sughiţuri de plâns.

Abuzul din copilărie

Primul prieten l-a avut devreme, la numai 14