Comunismul ne bantuie fara incetare in cele mai perverse moduri cu putinta. Iar unul dintre ele este efortul constant al politicianului roman de a se revendica din clasa muncitoare. Mai toti au incercat sa arate ca in fiecare politician roman sta ascuns un purtator de basca sau o purtatoare de batic, de parca aceasta ar fi o garantie a competentei.
Pe unii postura ii prinde. Si Ion Iliescu, si Traian Basescu, spre exemplu, macar erau intr-adevar din filmul in care evoluau cu cipilica sau sapca proletara in cap si cu cizme de cauciuc in picioare. Nu era nimic disonant in imaginea lor si, gratie unui talent real, se miscau natural.
Exista insa si politicieni care se screm sa fie populari si proletari, intr-un spectacol de un ridicol desavarsit. Lui Calin Popescu Tariceanu aceasta partitura nu i-a reusit niciodata, dar, din fericire, nici nu a abordat-o prea des. Elena Udrea a fost ravasitoare cu mopul, oala de sarmale si andreaua, dar macar nu a perseverat nici ea.
In schimb, Emil Boc se straduieste cu disperare. Intai a incercat o evolutie la coasa, o alegere cum nu se poate mai neinspirata, caci unealta are o conotatie sinistra, pe care ziaristii nu au ezitat sa o evoce cu fiecare ocazie. Nu stiu la ce i-o fi folosit aceasta tentativa de revelare a ascendentei rurale, dar ea nu a fost decat inceputul.
La inundatii, s-a pus pe carat saci cu nisip, in pantofi si costum, a luat apoi rindeaua in mana, pentru ca, acum, Emil Boc sa ne dezvaluie excavatoristul din el. Cu camasa descheiata la gat, premierul a apucat cu hotarare manetele masinariei si a ridicat primele doua cupe de pamant din tronsonul de autostrada Deva-Orastie. Tot ce putem sa speram e ca de restul se vor ocupa oameni ceva mai priceputi.
E clar ce incearca Emil Boc prin aceste plonjari in diverse meserii - sa devina popular. Sunt gesturi de campani
