"Luaţi-i pe primii cinci semnatari ai moţiunii mele şi pe primii cinci de la ei (ai moţiunii Boc - n.n.) şi haideţi să ieşim în parc, să vedem pe cine înjură lumea, pe noi sau pe ei." Prin această declaraţie, Vasile Blaga a demolat, involuntar, tot eşafodajul de speculaţii construit cu grijă în ultima vreme, prin care s-a acreditat ideea că el ar fi devenit noul favorit al preşedintelui Traian Băsescu la şefia PDL. De ce neagă atât de vehement o astfel de afirmaţie, aparent insignifiantă, zvonul că preşedintele şi-ar fi retras sprijinul pentru Emil Boc şi l-ar susţine pe adversarul său? Din două motive, unul tactic, celălalt strategic.

Primul: susţinătorii principali ai lui Emil Boc, cei pe care, în viziunea lui Blaga, "lumea" îi înjură mai abitir decât pe ai săi (Berceanu şi Videanu, printre alţii), sunt în acelaşi timp şi oamenii fideli preşedintelui, cei pe care se bazează pentru a-şi transmite mesajele şi a-şi impune voinţa în partid. Orice schimbare de atitudine a preşedintelui ar fi urmată fără ezitare de o repoziţionare a liderilor PDL care îl consideră şeful suprem în partid.

Vasile Blaga ştie prea bine acest lucru - dacă preşedintele i-ar promite sprijinul, l-ar primi implicit şi pe cel al susţinătorilor săi. Iar dacă acest lucru s-ar fi întâmplat sau ar urma să se întâmple, atunci la ce bun să-i ataci? De ce să-i antagonizezi pe cei ce deja au trecut în tabăra ta (chiar dacă nu o declară încă făţiş) sau să pui în pericol sprijinul lor viitor? În ambele variante, ar însemna să anulezi valoarea sprijinului pe care ţi-l vor acorda şi chiar să-l transformi într-un dezavantaj. Susţinerea prezentă sau viitoare a unora pe care "lumea" îi huiduieşte mai degrabă şubrezeşte o candidatură decât o întăreşte.

Acest calcul elementar de alianţe nu avea cum să-i scape unui politician versat. Blaga l-a ignorat doar pentru că alianţele în discuţie nu exis