Psihologii sunt de părere că micuţii ar trebui puşi la muncă încă de la doi ani pentru a-i responsabiliza. Pentru ca operaţiunea \"curăţenia\" să se desfăşoare pe cale amiabilă, rugaţi copilul să ajute şi nu-i ordonaţi, nu îi cereţi perfecţiunea, nu îl presaţi să termine mai repede, daţi-i instrucţiuni precise şi întocmiţi liste cu sarcini şi \"deadline-uri\". Sursa: SHUTTERSTOCK

Curăţarea toaletei şi lustruirea mobilei nu sunt activităţi la fel de plăcute ca serialul preferat sau "porţia" de Facebook şi Youtube, însă sunt parte din procesul natural de maturizare şi responsabilizare a copilului. Foarte mulţi părinţi cred că fac copilului un favor atunci când îl scuteasc de muncă, după principiul "să nu treacă şi copilul meu prin ce am trecut eu".

Delegarea sarcinilor casnice îi învaţă însă cu munca de mici şi îi pregătesc pentru momentul în care părăsesc "cuibul" părintesc. Lacrimile copilului nu trebuie să fie un pas înapoi, după principiul "nu există copii neascultări, ci părinţi nepricepuţi". Psihologii vă spun când să puneţi copilul la muncă şi recomandă ce fel de activităţi "se pretează" în funcţie de vârstă.

Au nevoie să fie nevoie de ei

Copiii au nevoie de afecţiune, de siguranţă, de control şi, de asemenea, au nevoie "să fie nevoie" de ei. "Dacă nu îţi laşi copilul să ridice nici măcar un deget, se va simţi inutil, frustrat, şi tot entuziasmul şi ambiţia lui se vor duce pe apa sâmbetei", spune dr. Jim Fay, specialist în psihologia copilului, citat de publicaţia WebMD.

Deşi copiii le percep drept corvoade, treburile casnice au multe beneficii: cresc stima de sine a copilului, îi dau sentimentul de competenţă, îi ajută să înţeleagă cum "se conduce casa", îl învaţă cu munca şi îl pregăteşte pentru momentul în care va pleca de acasă. .

"Te rog", în loc de "Stinge calculatorul şi treci la treabă