Când două treimi din creditul de retail este în valută, discuţia despre restricţionarea împrumuturilor în monedă străină apare ca tardivă.
În ultimii ani, această vulnerabilitate majoră a pieţei locale era ascunsă sub discursurile privind apropiata adoptare a euro. Numai că scenariul intrării în zona euro în 2015 nu mai este valabil şi astfel riscul valutar va rămâne prezent încă multă vreme. Ce se mai poate face?
Dezechilibrul dintre creditul de retail în lei şi cel în valută s-a accentuat în ultimul an, ponderea finanţărilor în alte monede decât cea locală urcând cu patru puncte procentuale la nivelul lunii februarie faţă de aceeaşi lună din 2010, la 65% din soldul total. Creditele în valută ale populaţiei ajungeau la echivalentul a 65 mil. lei (16 mil. euro) la sfârşitul lui februarie dintr-un sold total de 100 mil. lei. Soldul creditului în valută a crescut cu 10 % în euro faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut, în timp ce creditele în lei s-au restrâns cu 8%.
După izbucnirea crizei economice Banca Naţională a făcut aşa încât cursul să nu înregistreze creşteri dramatice pentru a limita deteriorarea portofoliilor de credite în valută, care ar fi putut conduce la destabilizarea întregului sistem bancar. Mai mult, debitorii cu împrumuturi în valută au primit o gură de oxigen de la începutul acestui an, leul apreciindu-se cu aproape 5% în raport cu euro faţă de decembrie 2010. Şi cu toate acestea, BNR vorbeşte despre descurajarea creditului în valută.
Chiar dacă în prezent nu există prea multe soluţii rapide de echilibrare a structurii pe monede a portofoliilor de credite, guvernatorul BNR a anunţat recent că intenţionează să restricţioneze împrumuturile în monedă străină. Ar putea fi astfel obţinută măcar încetinirea acestora, dar încă nu se ştie exact cum anume.
Finanţările în valută sunt în gen
