După problemele centralei de la Fukushima, din Japonia, s-au înteţit atacurile unor rechini verzi asupra energiei nucleare, inclusiv aici, în România.
După o serie de lupte drepte şi corecte contra spintecătorilor de balene din Japonia şi a terminatorilor de păduri din România, ce le-o fi lipsind militanţilor Greenpeace să ducă o bătălie strâmbă împotriva energiei nucleare? Nu aş fi scris despre acest subiect dacă nu aş fi observat o campanie mediatică furibunda. Se folosesc trei ustensile: amintirea recentă a accidentului din Japonia (corectă, dar prost prezentată), aniversarea a 25 de ani de la explozia de la Cernobâl (corectă, regretabilă), dar şi informaţia că centrala de la Cernavodă este într-o zonă seismică (falsă).
Să le luăm pe rând. Este adevărat că din 442 de centrale nucleare din lume (încă 65 sunt în construcţie), au existat trei incidente nucleare în cei aproape 60 de ani de când s-a descoperit energia atomului. Cernobâlul a avut consecinţe dezastruoase din cauza unei erori de proiectare şi a unor greşeli umane majore - greşeli dublate de o gestionare foarte proastă a situaţiei de către Imperiul Sovietic, aflat atunci în disoluţie. Despre incidentul din Japonia, nu s-a explicat clar că explozia prezentată poporului - după un cutremur de 9 pe scara Richter şi un tsunami devastator - sub formă de ciupercă televizată nu era explozia miezului atomic, ci a unor instalaţii auxiliare. Adică nu vine sfârşitul lumii, ci există o defecţiune critică la instalaţiile auxiliare, ce trebuie remediată urgent. Radiaţiile la Tokio sunt echivalentul a trei-patru radiografii dentare.
Semnificaţia incidentului este totuşi legată de instalaţiile care asigurau răcirea instalaţiilor principale - ele trebuiesc repornite pentru stabilizarea centralei. Centrala de la Cernavodă nu a avut niciun incident major în funcţionare, are o tehnologie canad
