Acuzat recent de către CNSAS că a colaborat cu Securitatea ceauşistă, scriitorul acad.

Nicolae Breban a expediat raportul său cu fosta poliţie politică în categoria unor contacte sporadice la care ar fi fost constrâns ca urmare a robustei sale opoziţii la regimul comunist. Ridică deocamdată semne de întrebare în special slalomul uriaş prin care dl. Breban evită să se pronunţe la obiect asupra unor suspiciuni grave cel puţin sub aspectul unui deplorabil delict moral. Indiferent de decizia Curţii de Apel, Nicolae Breban va purta, precum o cămaşă a lui Nessus, povara unei relaţii explicite, rămâne de văzut şi cât de vinovate, cu temutul organ represiv. Am dedus din flegmaticele explicaţii ale dlui. Breban că, aflat în deplinătatea inocenţei sale, nu simte un minim imbold spre căinţă. În editorialul său din nr. 16 (22-28 aprilie a.c.) al „României literare", Nicolae Manolescu îl spală pe autorul „Animalelor bolnave" de cele mai periculoase prezumţii, eventual deductibile, fie şi numai din materialele apărute în presă. În interpretarea lui Nicolae Manolescu, - „singurul lucru de care N. Breban se face vinovat cu adevărat este de a fi fost folosit de Pleşiţă et comp. ca agent de influenţă". Dl. Manolescu adaugă chiar un supliment de indulgenţă acestui portret de o generozitate oricum maximizantă scriind că nu ştie „dacă scriitorul (N. Breban, n.n.) era conştient de manipulare". Gentileţea analizei dlui. Manolescu irită însă personalitatea eruptivă a lui Nicolae Breban care îşi descarcă toţii nervii şi, din păcate, puţinele argumente rezonabile într-o scrisoare deschisă intitulată dreyfusian „Ruşine, dle N. Manolescu"! Atât de culant în conversaţiile sale cu odiosul şef al Securităţii Nicolae Pleşiţă, dl. Breban îl potopeşte pe colegul său de aulă academică cu un pamflet gregar frizând insanitatea: în esenţă, N. Manolescu e un „măscărici" debitor de „minciuni gro