Ion Romanescu a realizat încă din anii tinereţii că numai cu ajutorul cărţilor şi a artei poţi răzbi în viaţă şi aşa a ajuns să facă o pasiune pentru teatru, literatură, careurile de cuvinte încrucişate şi textele epigramistice.

Pentru a ajunge Comandor de aviaţie, epigramistul buzoian a avut nevoie de o prestaţie teatrală deosebită care i-a salvat anii tinereţii.

După ce a fost refuzat să dea examen la şcoala militară pe motiv că are o origine “nesănătoasă” întrucât era fiu de chiaburi, Ion Romanescu a fost nevoit să înşele vigilenţa autorităţilor comuniste pentru a-şi putea continua studiile după terminarea liceului. “Am fost nevoit să mă încriu în UTM ca să-i conving că vin din rândul clasei muncitoare. Am intrat bine în pielea acestui personaj pentru că mi-am dat seama că numai aşa voi putea ajunge să studiez într-o şcoală militară după ce cu un an în urmă îmi fusese respins dosarul. Am avut noroc că nu şi-au dat seama de şiretlicul meu şi aşa a început aventura vieţii mele” pevsteşte bătrânul militar.

Pentru a-şi putea împlini visul de a ajunge student Ion Romanescu participa sârguincios la toate şedinţele Uniunii Tineretului Muncitoresc, unde se discutau probleme de propagandă considerate ridicole pentru un tânăr care vroia doar să-şi poată completa studiile.

Întâmplarea face ca tocmai aceste adunări interminabile tapetate cu un limbaj de lemn, aveau să-i deschidă lui Romanescu apetititul pentru revistele de umor, catrenele epigramice şi cuvintele încrucişate. “ Şedinţele erau insuportabile şi nu puteam fi nicioadată atent pentru că mă plictiseau acele prostii politice. Aşa că veneam înarmat cu tot felul de reviste pe care le citeam ca să treacă timpul. Când mă plictiseam de citit rezolvam careuri rebusistice. După câteva luni am început să văd dacă le pot face şi aşa mi-am dat seama că am înclinaţie spre acest domenii”