- Comentariu - nr. 778 / 9 Mai, 2011 "O femeie frumoasa si un pom inflorit”, a fost raspunsul tatalui meu de pe patul de spital, cu cinci minute inainte de despartire, la neghioaba mea intrebare despre ce isi amintea atunci, la plecare. Am uitat, luat de vreme si de vremuri, dar acum, dupa aproape patru decenii, cand ata tuturor se tot strange pe tarus, ma tot gandesc: cu ce ramanem din viata? In secolul al XVI-lea, un stramos, soimar domnesc, a murit sarind in fata sagetii, pentru a salva viata sutasului sau. Familia s-a ales cu un uric, o schimbare de nume, o mosioara si un mormant de ingrijit. La 1878, un alt antecesor, venit din Banat ca sa lupte pentru Principate, s-a aruncat sa puna sus, foarte sus, steagul regelui Carol I pe o movila, si si-a pierdut mana, dar a gasit cetatenia romaneasca pe care o dorea atat de mult. In 1916, la Marasesti, tatal tatalui meu a ramas pe glie, dar familia a primit in urma lui medalii si un petec mai mare de pamant. Celalalt bunic, dinspre mama, a luptat si el acolo – dezertor din armata austro-ungara, distins cu inalte ordine militare romanesti, a avut viata, a trait pana cand l-a ingaduit Cel de Sus. Cel mai tanar frate al tatalui meu a murit pe 22 iunie, la trecerea Prutului, au ramas dupa el medalii si amintiri putine; altul – ofiter de cariera – a avut noroc si a scapat de la Stalingrad, a scapat si de la Banska, si a murit in patul lui, dupa 80 de ani. Socrul meu, comandant de regiment, s-a intors de pe front cu un glont in piciorul scurtat si o punga de ordine si medalii. Cel mai frumos cadou l-a primit de la camarazii sai – un inel, pe care, de aproape 50 de ani, il port eu. Cu dragoste si tristete. Cumnatul lui si un nepot s-au intors dupa ani buni de prizonierat. Statul de atunci le-a dat servicii cat sa nu moara de foame: nu luptasera impotriva cui "trebuia” - ca si cum ar fi putut alege! Tata n-a fost pe front, ca pr