In teoria economica exista un fenomen numit lebada neagra si caracterizat prin trei elemente: este socant, are efecte foarte ample si, desi este neasteptat, in mod aparent paradoxal, dupa descoperirea lui devine previzibil pentru cel care deruleaza filmul faptelor dinaintea producerii lui. In opinia multora, criza economica mondiala a fost o astfel de lebada neagra.
Este foarte probabil ca, dupa cum remarca recent Adriana Saftoiu, si politica romaneasca sa se afle inaintea aparitiei unei lebede negre, caci am ajuns intr-o situatie aparent fara iesire, de o gravitate extrema, o amenintare reala la adresa insasi democratiei romanesti, care dupa 20 de ani pare sa fi esuat lamentabil.
Tabloul general este sumbru. Institutiile esentiale ale statului au ajuns la cote de neincredere record, in frunte cu Guvernul (8%), Parlamentul 10%) si Presedintia (15% - date IRES). Cam jumatate din electorat nu intentioneaza sa mearga la vot. Alegerile locale de duminica de la Baia Mare au inregistrat, de altfel, un absenteism imens - 71% dintre locuitorii orasului nu au fost interesati de alegerea primarului.
Partidele au ajuns sa-si dispute practic nucleele dure, cu procente calculate din minoritatea care mai are optiune. Asa cum primarul din Baia Mare a fost ales in fapt de 15% din electorat, tot asa USL are cam 57%, iar PD-L 20% din mai putin de jumatate dintre alegatorii romani.
Aderenta reala este, asadar, si ea pe la jumatate. Nu exista nicio personalitate credibila in politica romaneasca. Cel mai bine cotat politician roman, prezidentiabilul cu sansa intai, are un procent de neincredere de 66% si doar 26% incredere. Nici macar Mugur Isarescu nu trece de 40% incredere a romanilor.
Dar nici partidele nu mai au incredere in ele insele si nu mai stiu cum sa se ascunda in spatele unor independenti. La Baia Mare au procedat as
