Comisia Nationala de Statistica a oficializat astazi iesirea din recesiune. Este, cu siguranta, o veste buna, dar sticlele de sampanie nu trebuie nici macar puse la rece deocamdata. Sau, dupa cum spunea Traian Basescu, nu incepe nicio veselie. Nu ar trebui sa inceapa, mai precis.
Pentru ca iesirea din recesiune nu inseamna nicidecum iesirea din criza a economiei romanesti. Inseamna doar ca am atins fundul gropii si nu mai cadem. Insa cresterea autentica ramane departe. Ca dovada, somajul este inca destul de mare, iar inflatia depaseste cu mult tinta propusa de BNR.
Stabilizarea este meritul guvernului doar in masura in care, cu pistolul falimentului la tampla, a reusit sa respecte in cea mai mare masura indicatiile FMI. Pana la urma, iesirea din recesiune este meritul Fondului, care a stabilit strategia si a avut instrumentele eficiente de presiune asupra executivului pentru a impune aplicarea ei.
Caci fara aceasta presiune externa, nici guvernul Boc, ca niciun alt guvern din ultimii 20 de ani, cu exceptia cabinetului Isarescu, nu a initiat si nu a dus la indeplinire nicio reforma autentica in niciun domeniu. Ca dovada, restructurarea regiilor si a companiilor de stat a fost trecuta tot in acordul cu FMI pentru a avea o sansa macar de lansare, si recunoaste acest lucru insusi Traian Basescu.
Dar daca FMI poate impune reforme, nu poate genera si crestere economica, chiar daca, am suspiciunea, Jeffrey Franks este cu mult mai atasat de tara asta decat multi dintre romanii care o conduc si care sunt atasati doar de buzunarele lor. Relansarea economica trebuie gandita si facilitata de guvern. Care guvern? Guvernul Boc? Nici intr-o suta de ani.
Actualul premier si cabinetul lui nu au competenta, viziune si, mai ales, credibilitate, lucruri necesare pentru a trece la etapa urmatoare, care presupune mai mult decat e
