Dan Munteanu Colán, născut în 1944, licenţiat în filologie romanică la Universitatea din Bucureşti şi doctor în filologie romanică este, din 1991 profesor la Universidad de Las Palmas de Gran Canaria. A publicat mai bine de cincizeci de cărţi de lingvistică, critică literară, gramatică, dicţionare şi manuale, peste 200 de studii de specialitate şi a tradus enorm, din spaniolă în română şi din română în spaniolă. Ultimele sale reuşite au apărut în această primăvară la Editura Leda, sunt două cărţi de excepţie, care vor fi lansate în aceste zile în prezenţa autorului şi de la care începem acest interviu.
- Dan Munteanu Colan, te afli din nou în România, într-un turneu de promovare a celor două traduceri apărute recent la Editura Leda. Mai ştii numărul traducerilor semnate de tine în atâtea decenii? Sunt sigur că sunt câteva zeci. Prin ce se deosebesc ultimele două cărţi de precedentele?
- Am început sǎ traduc literaturǎ prin anii şaizeci, mici povestiri sau fragmente de texte mai ample, în revistele culturale ale vremii, mai ales în Contemporanul şi Magazin. Apoi, prima carte tradusǎ de mine a apǎrut la editura Univers, în 1970, Poveşti de moarte şi de sânge de argentinianul Ricardo Güiraldes. În 1972 s-a publicat volumul de eseuri Velázquez. Goya, de José Ortega y Gasset, la Meridiane, şi, în acelaşi an, primul roman spaniol în traducerea mea, Pasiunea Anei Orozes (titlu original La Regenta), de marele scriitor spaniol Leopoldo Alas y Ureña Clarín, considerat cel mai bun (dupǎ unii critici, printre primele douǎ cele mai bune, dupǎ alţii) din secolul al XIX-lea spaniol, un roman mare şi la propriu (2 volume, circa 1.200 pagini) şi la figurat. De-atunci, traducerile au continuat neîncetat, la edituri, în publicaţii periodice şi pe scenele unor teatre. Dacǎ ar fi sǎ le numǎrǎm (recurgând la un CV actualizat) şi sǎ adǎugǎm ultimele titluri care se p
