E departe de mine intenţia de a judeca pe cineva, mai ales în slabă cunoştinţă de cauză. Dacă pomenesc numele domnului Nicolae Breban e numai incidental, în legătură cu o întrebare pusă de domnul Bogdan Creţu în Observator cultural, în numărul din 5-11 mai a.c.

În dezacord cu poziţia adoptată de Nicolae Manolescu în cazul Breban, după ce reaminteşte că acesta din urmă s-a retras din CC al PCR şi din funcţia de redactor-şef al Romåniei literare în semn de protest faţă de tezele din iulie 1971 ale lui Nicolae Ceauşescu, domnul Creţu adaugă: „Întreb brutal: Nicolae Manolescu de unde şi-a dat vreodată demisia de dragul unor principii ?“. Întreb la rîndul meu: de unde aţi fi vrut să şi-o dea, domnule Creţu, din postul de lector universitar? Altă funcţie n-a avut Nicolae Manolescu pînă în 1990. Din Comitetul Central al PCR oricum n-ar fi putut să şi-o dea, de vreme ce n-a fost membru de partid. M-aş aştepta ca acela care pune o asemenea întrebare să ştie despre ce vorbeşte. Ce ştiu eu din dosarul meu de la CNSAS este că atunci cînd am organizat la Casa universitarilor din Timişoara, un ciclu de conferinţe, cu participarea unor personalităţi ca Alexandru Paleologu, Petru Creţia, Marian Papahagi şi alţii, după ce l-am invitat şi pe Nicolae Manolescu, un ofiţer de Securitate a iniţiat un întreg program, cu puncte şi subpuncte, de măsuri de supraveghere şi neutralizare – prin informatori, persoane de încredere şi tehnică operativă – a celui invitat. E drept, măsurile nu s-au aplicat, deoarece mai-marele acelui ofiţer a decis că e mai simplu să fie interzisă conferinţa lui Nicolae Manolescu. Ceea ce s-a şi întîmplat.

Articole in legaturaScriitorii şi Securitatea

E departe de mine intenţia de a judeca pe cineva, mai ales în slabă cunoştinţă de cauză. Dacă pomenesc numele domnului Nicolae Breban e numai incidental, în legătură cu o întrebare