Stirea arestarii presedintelui FMI, Dominique Strauss-Kahn, sub acuzatiile de agresiune sexuala si tentativa de viol, a cazut ca un traznet asupra Frantei oficiale, politice si mediatice. De la primele ore ale diminetii de duminica, 15 iunie, posturile de televiziune franceze au dezbatut subiectul cu pasiune, transformandu-l in prioritate a agendei publice.
"Prezumptia de nevinovatie" a fost expresia favorita a zilei. Pentru romanii cu memorie buna, aceasta expresie are o rezonanta aparte. Ea se afla in topul stereotipurilor verbale folosite de majoritatea politicienilor dupa 1989. Secondata de aproape de o alta: "Sa lasam justitia sa se pronunte".
In tari precum Franta sau Romania, valoarea adaugata a unei afirmatii publice emise de un politician pentru a indica ca o persoana arestata sub un motiv oarecare beneficiaza de "prezumtia de nevinovatie" este egala cu valoarea adaugata a unei afirmatii publice care ar indica, de exemplu, ca "soarele rasare dimineata".
Ambele sunt adevarate si niciun individ sanatos din punct de vedere mintal nu le pune la indoiala. Si atunci de ce unii politicieni, din Franta, Romania sau de aiurea, se simt deseori obligati sa repete astfel de truisme? Pentru ca doresc sa transmita semnale de solidaritate si - ca politicieni democrati, nu-i asa? - nu-si permit sa le transmita explicit, caz in care ar suna cam asa: "Indiferent ce ar fi facut, avem interese mari cu el, asa ca aveti grija".
Dominic Strauss-Kahn beneficiaza, evident, de prezumtia de nevinovatie. Evident este si faptul ca ultimul cuvant in acest caz il va avea justitia. Cu o precizare: justitia americana, nu cea franceza. Sa fie acest detaliu unul dintre motivele nervozitatii de la Paris? Seful FMI a decis sa pledeze "nevinovat". Deducem ca ambitiile sale politice de a prelua postul lui Nicolas Sarkozy in 2012 sunt nu numai reale,
