Metoda a fost brevetată în logica aristotelică şi permite aflarea, fără greş, a valorii de adevăr a unei propoziţii, prin cercetarea consecinţelor logice ale contrarei sale. Procedeul a fost multă vreme un "şperaclu de aur" al demonstraţiilor matematice pentru diferite conjecturi cărora nu li se găsise o cale directă de demonstraţie. Limitele metodei vin din faptul că, de îndată ce părăsim teritoriul sigur al universurilor de evenimente cu doar două valori, lumile acelea miraculoase prin simplitatea lor binară, unde terţul este exclus, metoda nu mai face nici două parale!

Cu partea teoretică, sper, v-aţi lămurit. Să vedem, acum, cum stăm cu practica!

Practica ne pune pe masă cazul Domnului X, unul dintre primii cinci oameni ai planetei ca vizibilitate publică şi, fără doar şi poate, ocupantul celei mai importante funcţii într-o instituţie internaţională.

Scenariul 1. Omul se află în camera lui de hotel, din New York, iese din baie, gol, şi, spre surpriza lui, dă piept în piept cu frumoasa cameristă a hotelului care, pe deasupra, este şi foarte harnică, aşa încît face curat în neştire, oriunde vede cu ochii, fără să se mai asigure că nu se află cineva în camera cu pricina. În ciuda vîrstei, care ar fi trebuit să-l îndemne la cumpătare, la vederea Venerei, Domnul X este cuprins de o furie sexuală care nu mai poate fi potolită decît cu preţul unui viol. Panicat şi presat de remuşcările propriei vinovăţii, o tuleşte ca din puşcă spre aeroport, unde se suie uşurat în cursa de linie Air France cu destinaţia Paris. Pe urmele lui, copoii poliţiei newyorkeze, stîrniţi de reclamaţia victimei şi de mandatul eliberat instantaneu de un judecător competent teritorial, îl înşfacă pe pîrît din fotoliul clasei super-bussines, în care se instalase, şi îl toarnă în arestul local al poliţiei, de unde judecătorul zice că nu-l poate elibera pe cauţiune, nici măcar pentr