Joia trecută, nu cea de ieri, Artmark a ţinut două licitaţii de artă, mai scurte dar intense. Prima era dedicată unor nume mitice ale belleartelor româneşti iar a doua promitea artă decorativă adevărată, că microfoanele de Iaşi nu fuseseră încă des-coperite. Licitaţia "Vechi maeştri ai picturii româneşti" a adus numele mari, dar şi unele mai puţin impresionante dar pe nedrept, creaţiile cu care sînt semnate fiind demne de toată admiraţia şi cea mai merituoasă amintire. Desigur, preţurile ar trebui să fie şi ele pe măsură. Nivelul de adjudecare a fost de aproape 90% iar banul adunat învecina 400 de mii de euro.
Cel mai mare preţ a fost atins de "Ulcică cu flori de câmp", o jucărie estimată la 125-175 mii de euro şi vîndută unui telefon cu preţul de ciocan de 135 de mii. Deşi s-a putea să nu intereseze deloc istoria mondială a artei, piesa vine din perioada buzoiană a artistului dispărut la tinereţe şi care este, sau ar trebui să fie, foarte rar pe piaţă. Vînzarea aduce un record de preţ pentru Ion Andreescu şi intră în Top Ten Ever al pieţei româneşti. Ni se mai atrage atenţia şi asupra faptului că "Ulcica" lui Andreescu, vîndută pe 12 la Artmark, stabileşte, cu 270 de euro, recordul pe centimetru pătrat de pictură pe aceeaşi piaţă românească. Se pare că, dacă pînă acum am vorbit de toate, de preţuri de ofertă, adjudecare, postlicitaţie sau de estimare, am făcut comparaţii şi am emis observaţii, la aşa ceva nu ne-am gîndit.
Enunţarea unui preţ pe centimetru pătrat de suprafaţă pictată pare ceva nou dar nu este. Chiar Artmark a folosit această statistică în Index 2, a doua ediţie a indexului care studiază productivitatea financiară a unei opere de artă pe piaţa românească. De fapt, preţul pe centimetru pătrat, într-o formulă standardizată specifică unei pieţe sau chiar unor autori, stă la baza cataloagelor de artă, instrumente esenţiale pentru pieţele seri
