Într-o comună cu 1.800 de locuitori din Munţii Banatului se foloseşte şi acum un meşteşug - măcinatul grânelor la mori hidraulice - bazat pe o tehnologie dacică. Paradoxal însă, modul de exploatare al instalaţiilor, transmis din tată-n fiu, este tipic societăţilor moderne, pe acţiuni.

Trebuie să treci "vama" munţilor de piatră şi a pădurilor întunecate, stăpânite de urşi, lupi, mistreţi şi vipere, ca să ajungi într-o altă Românie. Cu alte tradiţii şi alte mentalităţi. Şi cu o istorie fabuloasă. Acolo unde câteva urme ale vechilor daci încă mai dăinuie şi azi. Am găsit o comunitate de 1.800 de oameni, în comuna Eftimie Murgu. Cu un singur sat. Este în judeţul Caraş-Severin, în inima Munţilor Banatului. Pe vremuri, comuna asta s-a numit Rudăria, dar şi Gârlişte. Iar din 1970 a luat numele profesorului de filosofie şi omului politic Eftimie Murgu, născut aici. Ghid ne-a fost acum tot un profesor, Mihai Vlădia. Culmea e că locul ăsta, parcă rătăcit de restul lumii, n-a fost uitat şi de Uniunea Europeană, care a susţinut financiar, cu zece ani în urmă, refacerea unui patrimoniu unic în România şi chiar în Europa. Sunt cele 22 de mori hidraulice, despre care localnicii spun că au fost construite cu sute de ani în urmă. Dar nu sunt doar nişte obiecte de muzeu, ci folosite de oamenii locului, să-şi macine grâul, porumbul, orzul, ovăzul, de pe pământurile lor de dincolo de munţi.

Reguli pentru vinderea acţiunilor

Dar nu atât instalaţiile în sine de măcinat grâne sunt importante, cât mai ales mentalitatea oamenilor care le-au construit şi le-au folosit de-a lungul secolelor. Morile sunt asemenea unor societăţi pe acţiuni. Expresia oficială este cea de proprietate în devălmăşie. Atunci când au fost construite, mai multe familii s-au unit. Câte 15 sau 20 de familii la fiecare moară. Se numeau ortaci la moară. Cu sensul de asociaţi. Fiecare familie a investit