Foto: Carmen Drăgan / Jurnalul Naţional După experienţa de vara trecută, când am fost pentru prima oară într-o tabără, am aşteptat cu nerăbdare să mai trăiesc o astfel de experienţă. Aşa că am răspuns prezent când doamnele învăţătoare Simona şi Monica, prietenele mamei, m-au invitat într-o excursie (soră cu tabăra).
„Să aveţi mulţumire acasă!”
Am pornit pe drumuri de munte, prin judeţul Argeş, spre Nucşoara, un loc plin de legendă şi frumuseţi ale naturii. După ce ne-am dat în tiroliană, am mers pe ponei şi ne-am plimbat cu ATV-ul, am poposit în casa sculptorului Ion Rodoş. Cum ne-a văzut, nea Ion a coborât din curtea sa (da, nu am greşit, căci casa sa se află sus pe un deal), într-un costum popular, cu pălărie şi opinci, costum care aveam să aflu că este vechi de 100 de ani. „Bine aţi venit, dragii mei!”, ne întâmpină sculptorul cu bucurie. Am aflat că suntem al doilea grup de copii venit la el în vizită, pentru a fi iniţiat în tainele sculpturii. După ce am explorat grădina lui cea miraculoasă, după ce ne-am dat în leagănul din curte, ne-am aşezat la mesele de la atelierul de lucru, organizat în aer liber.
Deşi pare o activitate periculoasă, în care ne-am putea lovi, nea Ion îi linişteşte pe părinţi: „Am gândit în aşa fel acest atelier, încât copiii să nu fie puşi în pericol. Vor sculpta prin bătaie, deci copiii nu au ce să păţească”. Am primit fiecare câte o felie de lemn, un ciocan de lemn şi o preducea (daltă). Apoi am ascultat indicaţiile meşterului: „Şlefuiţi bine, bine felioara de lemn, pentru că pe ea vom sculpta şi o veţi lua acasă. Căutaţi să o faceţi cât mai frumoasă, ca să aveţi mulţumire acasă”. Aşa că mă apuc de dat jos aţele de pe bucata de lemn, o şlefuiesc cât pot de bine, apoi ţin cont de următoarele indicaţii: „cu creionul puteţi schiţa un peşte, o floare, un soare, o inimă. Cei care nu aveţi talent, strigaţi la meşter ş
