Se antrenează de nouă ani la Clubul Sportiv BU-DO din Slatina şi spune că învăţarea artelor marţiale a făcut-o mai responsabilă, mai pregătită pentru viaţă.

Anca şi-a dedicat copilăria, şi acum adolescenţa, artelor marţiale. La numai cinci ani a păşit în sala de antrenamente a clubului slătinean fără să ştie ce înseamnă karatele. „Când eram mică eram foarte energică. Unul dintre verişorii mei practica karate şi avea deja centura neagră. L-am văzut de câteva ori, a început să-mi placă şi mie şi mi-am dorit să fiu ca el: să pot ridica piciorul la fel de sus şi să fac toate figurile pe care le făcea el atunci. Cu spirijinul părinţilor, care şi-au dorit să fac arte marţiale pentru că au considerat că era bine să învăţ să mă apăr singură, m-am înscris la Clubul BU-DO“, îşi aminteşte Anca Toma. Curiozitatea, ambiţia şi antrenorul au propulsat-o pe Anca pe cele mai înalte culmi.

A cunoscut succesul foarte repede şi i-a plăcut atât de mult gustul lui încât şi-a dorit să fie din ce în ce mai bună. „La început învăţam numai mişcări de bază care, acum, mi se par uşoare. Am apreciat foarte mult că sensei a vorbit cu noi foarte deschis şi ne explica, pe înţelesul nostru, ce trebuie să facem. Domnul Costică Romeo ne înţelege şi ne susţine. Datorită lui am ajuns atât de departe. Nu foarte târziu am început să particip şi la competiţii, iar primul meu premiu l-am obţinut la al doilea campionat la care am participat, la Piteşti, când am fost calificată la lotul naţional“, povesteşte karateca.

Îi ţine locul senseiului

Anca a câştigat de trei ori titlul de campioană naţională la karate, şi în fiecare an s-a calificat la campionatele europene. „În 2009 am mers în Polonia, la europene şi m-am clasat pe locul IV la proba kumite. Deşi m-am calificat mereu la europene atunci a fost singura dată când am reuşit să merg pentru că am fost sponsorizată de tată