Au fost împănaţi cu gloanţe, stâlciţi în bătaie, abuzaţi sexual, claustraţi în încăperi cât sicriele, în timp ce continuau să viseze la frumuseţea libertăţii de exprimare.

Anual, UNESCO acordă un premiu prin care gratifică devotamentul ziariștilor care – înfruntând amenințări cu moartea, regimuri politice opresive sau medii sociale dominate de extremism și mafie – continuă să-și facă meseria. Personalitatea căreia îi e închinat premiul, gazetarul columbian Guillermo Cano, a fost ucis de traficanţii de droguri în 1986. Distincţia „Guillermo Cano” a fost instituită în 1997 şi, pe lângă onoruri, presupune înmânarea unui cec de 25.000 de dolari.

Luna aceasta – pe 3 mai, de Ziua Libertăţii Presei - ea a fost acordată iranianului Ahmad Zeidabadi, deţinut politic al regimului de la Teheran. Pe fotoliul pregătit pentru Zeidabadi în aula newyorkeză a ceremoniei organizate de UNESCO, a stat doar fotografia lui, nu şi ziaristul în carne și oase. Zeidabadi se află în penitenciarul „Rajai Shahr”, acolo de unde numeroase voci ale societăţii civile încearcă să îl elibereze.

În istoria premiului UNESCO, aceasta nu a fost întâia oară când distincţia a fost acordată în absenţa laureatului. În 2007, ea a omagiat memoria rusoaicei Anna Politkovskaia, ucisă în toamna lui 2006, iar doi ani mai târziu, în 2009, premiul a onorat postumitatea srilankezului Lasantha Wickrematunge asasinat într-o dimineaţă de ianuarie a aceluiași an. La acordarea premiului „Guillermo Cano” e prezentă de fiecare dată văduva gazetarului columbian, Ana Maria Busquets, care, simbolic, a devenit moştenitoarea capitalului de onoare pe care soţul l-a strâns în timpul vieţii.

Citiţi mai jos despre patronul spiritual al premiului UNESCO şi despre câţiva dintre laureaţii ultimilor ani.

O MOARTE ANUNŢATĂ

Ucis în faţa redacţiei, de doi bărbați veniți pe motocicletă