Intr-o seara inghetata din decembrie, ministrul transporturilor Anca Boagiu s-a intalnit cu investitorii germani intr-o conferinta din centrul Bucurestiului. O femeie micuta, cu parul strans intr-o coada severa, care a fost prezentata drept "ministrul insarcinat cu recuperarea timpului pierdut". Asa incepe o ampla analiza a agentiei internationale de stiri Reuters dedicata situatiei infrastructurii din Romania, pe care o prezentam mai jos.
Pe ecranul din spatele Ancai Boagiu se succed harti ale autostrazilor si drumurilor care vor fi construite.
Dar ceea ce Anca Boagiu are de recuperat este o diferenta uriasa - si comuna in ceea ce priveste tarile in curs de dezvoltare din Europa de Est si pana in Africa si Asia. Dar povestea Romaniei aduce in centru un alt aspect, care merge direct spre inima proiectelor europene.
Tara dispune de o finantare potentiala de 4,6 miliarde euro din fonduri europene, disponibila pana in 2013. Pana la sfarsitul anului trecut, fusesera folosite doar 47 milioane euro. Daca Boagiu nu va gasi o cale sa accelereze procedura de atragere de fonduri, acesti bani vor fi pierduti.
Ca si tarile imbogatite brusc dupa ce au descoperit petrol, fosta tara comunista, care are acum acces la miliarde de euro din fondurile europene pentru dezvoltare, descopera ca acestea pot fi si o binecuvantare, dar si un blestem.
Costul competitiv al lipsei infrastructurii de transport
Deficitul masiv de infrastructura dateaza de mai bine de 20 de ani, cand Romania era condusa de Nicolae Ceausescu. Concentrandu-se pe export, pentru a-si lichida datoriile, a lasat o tara cu o infrastructura care era mai inapoiata chiar si decat cea a vecinilor sai balcanici, tari care, istoric vorbind, erau mult mai sarace.
Potrivit unui clasament al competitivitatii globale al World Economic Forum, Romania se s