Iata ca pana la urma ceea ce era previzibil, dar inadmisibil, s-a intamplat: liberalii s-au dezis de cota unica. Tradarea, consfintita in programul economic al USL, a fost impachetata in staniolul unor cote diferentiate foarte avantajoase, din care, practic, nimeni nu ar pierde nimic.
Astfel, programul prevede mentinerea plafonului de 16% pentru salariile de 1.600 de lei pe luna, pentru un venit intre 800-1600 de lei pe luna se aplica o cota de 12%, iar pentru un salariu pana la 800 de lei pe luna se aplica o cota de 8%. Cu alte cuvinte, clasa medie nu ar avea motive sa se simta lezata, in vreme ce electoratul sarac si majoritar, in mod traditional al PSD si pe care Crin Antonescu mizeaza pentru a deveni presedinte, are toate motivele sa se simta fericit.
Dar cifrele sunt extrem de volatile. Ca dovada, TVA a crescut peste noapte de la 19 la 24%. Cine garanteaza ca sub presiunea bugetara cotele acestea, mai ales cea mai mare, nu vor creste? Cine garanteaza ca 16 nu va deveni 18 sau 20? Nimeni. Dimpotriva este cat se poate de probabil ca acest lucru sa se intample cat timp progamul USL propune aceeasi fictiune de care se pare ca nu ne putem lecui: statul cu cheltuieli mari si venituri mici.
Caci USL il concureaza pe Mos Craciun cu tot felul de deduceri si scutiri pentru cei care-si fac asigurarari private de sanatate sau pentru cei care angajeaza tineri, cu TVA diminuat pentru alimente, reducerea CAS si alte asemenea. Iar cand o aparea si programul social, cu pensii nesustenabile si ajutoare si subventii pentru tot poporul, tabloul utopiei va fi complet.
De altfel, asa zisul program, caci este mai mult o declaratie de bune intentii, nici nu contine vreo referire la costurile tuturor masurilor, vreo prognoza fundamentata pe cifre concrete, vreo simulare. Ne spune doar ca aplicarea programului se va fundamenta pe cresterea
