Proptită pe prispa colibei de lut de la buza pădurii, cu pereţi crăpaţi de vreme şi geamuri peticite, mogâldeaţa cu ochii verzi şi zulufi de miere zâmbeşte cu toată faţa. E Mihaela, are un an şi jumătate, şi a ajuns vedetă în tot satul.

A supravieţuit o noapte întreagă, singură, în pădurea ce se aşterne ca un covor întunecat sub poalele munţilor, după ce a pornit pe potecă din dreptul căsuţei şi s-a pierdut de drum. Au căutat-o peste 70 de poliţişti, jandarmi şi săteni, de seara şi până dimineaţă, scotocind toate cotloanele. A găsit-o, în cele din urmă, un om al locului. De fapt, l-a găsit Mihaela pe el. A ieşit în calea tractorului pe care bărbatul îl oprise pe o pajişte din marginea pădurii, la 6 kilometri de casă. Cum a ajuns până acolo, nimeni nu poate şti...

Prin vecini

În satul Corniţel, de la poştaş până la cea mai bătrână persoană, toată suflarea cunoaşte povestea Mihaelei, fetiţa cea năzdrăvană a familiei Indreica, oameni săraci care-şi duc viaţa într-o căsuţă dărăpănată lângă pădure, pe un deal de la marginea aşezării. "E fătuca pierdută în pădure şi găsită de un om de-al nost'. Mare minune!...", spune o vecină de-a familiei, făcându-şi cruce ca mulţumită pentru micul miracol despre care susţine cu tărie că a fost dat de Dumnezeu.

Copiliţa a dispărut în seara zilei de 17 mai, din curtea unei vecine, în timp ce părinţii ei erau pe la munci. "M-am dus cu vaca la păscut şi pe la cinci după-amiaza a venit soţul cu Mihaela, că voia fata să stea cu mine. A rămas până a venit vecina şi a luat-o s-o ducă la ea. A zis că o ţine până ajung şi eu, să se joace cu fata ei. Eu am mai stat, că în timp ce pasc vacile mai cos şi pantofi pentru o firmă, şi m-am luat cu treaba. Când am ajuns în sat, pe la opt şi jumătate seara, ca s-o iau pe Mihaela, nu mai era. Vecina lăsase amândouă fetele în curte. A ei era, a mea nu. Cum a dispărut, nu se ştie..