Tehnic, Puterea a pierdut pentru cateva ore majoritatea la Senat, dupa demisia din PD-L a lui Serban Radulescu. Daca domnia sa, ca tot romanul impartial, se va arunca, dupa cum e de asteptat, in bratele USL, Opozitia ar fi avut 69 de voturi, in timp ce Puterea ramanea cu doar 68. Daca-l scadem insa pe Catalin Voicu, aflat deocamdata in puscarie, scorul era, de fapt, egal.

N-au trecut insa decat cateva ore pana cand Puterea si-a recastigat teoretica majoritate prin inscrierea lui Ioan Toma in UNPR. Intamplarile acestea, oarecum amuzante, au morala lor perfect simbolica pentru politica romaneasca.

In primul rand, ne arata cam cat valoreaza principiile si credintele politicienilor romani. Dl. Radulescu provine din PNTCD, a ajuns apoi in PLD, in PDL si iata-l acum la un pas de a intra in PC, care, se pare, i-ar fi oferit sustinerea pentru presedintia Consiliului Judetean Cluj. Ion Toma a fost PSD pana s-a certat rau cu Victor Ponta. Iata-l acum completand majoritatea la limita a Puterii. Salturile dintr-o parte intr-alta se fac cu lejeritatea unei plimbari in parc, constiintele sunt de vanzare, la preturi modice si fara termen de garantie.

Apoi, tot vorbim despre pierderea si recastigarea majoritatii. Sa fim seriosi, Puterea nu putea pierde ce nu mai avea demult si nici nu poate recastiga ceva imposibil pana la alegeri. Cu sau fara domnul Radulescu, cu sau fara domnul Toma, majoritatea nu prea mai functiona in cazul legilor delicate si reformiste. Ca au fost prostii precum scaderea TVA la alimente, ca au fost fronde precum blocarea restructurarilor din Ministerul de Interne, sau amenintari precum legea care abroga studiul geografiei si istoriei in limba materna, in ambele Camere au existat prea multe accidente grave pentru a fi trecute cu vederea.

In aceste conditii, de de ce sa fi plans partidele de la Putere dupa majorita