L-am (re)descoperit zilele trecute La Mandragora , mai bun decât mi-l aminteam, şi m-am bucurat ca de revederea unui bun prieten.
E unul dintre acele Caberneturi olteneşti (sec, 13,5% vol alc) cu nas elegant, în care fructele de pădure "dansează" sincron cu notele picante de piper proaspăt râşnit, pe un fundal de lemn fin de stejar.
Dar ar fi o nedreptate să vorbesc doar despre miros, căci vinul are un gust mai mult decât recomandabil: atacul este bine marcat, amintind de fructele de pădure bine coapte şi (iarăşi) piper. Fără să dea senzaţia de "vin greu", ci mai degrabă "light", foarte uşor de băut, acest Cabernet continuă apoi cu nuanţele tipice de coacăze dar şi curmale, cerneală şi un pic de pământ, iar aciditatea şi taninurile bine coapte îi dau exact suficientă structură încât să nu-l lase să scadă în intensitate. Finalul e destul de lung şi suculent. Faţă de data trecută când l-am încercat în grup restrâns, împreună cu colegii de redacţie (83 puncte Vinul.Ro) , finalul a evoluat de la nuanţele vegetale către acelea, şi mai agreabile după părerea mea, de pudră de cacao. Un vin care are nevoie de puţină aerare şi poate fi băut şi fără mâncare, dar ar fi păcat.
E de găsit în restaurante şi magazinele specializate, sau îl puteţi comanda online, dacă nu vreţi să vă mai bateţi capul: aici îl găsiţi cu 65 lei, aici cu 56 lei iar aici cu 47 lei.
Ar mai merita ştiut că a luat Medalie de Argint la Premiile de Excelenţă Vinul.Ro 2010 , iar dacă vreţi să vedeţi ce părere le-a făcut altor bloggeri de vin, vă recomand să intraţi aici la George Mitea, aici la Ioana Micu sau aici la Bogdan Bocşe. Comentarii (0) Scrie comentariu (va rugam aveti rabdare pana acesta va fi moderat)
Nume
Comentariumicsoreaza | mareste
Am citit si accept Regulile pentru postarea comentariilor.
Adauga
