Spectacolul „Unchiul Vania", montat la Teatrul Bulandra de Yuriy Kordonskiy, a împlinit zece ani de de existenţă, făcând şi astăzi săli pline.
Yuriy, trăieşti nişte simţăminte speciale legate de această sărbătoare?
Yuriy Kordonskiy: E un sentiment ciudat. OK, e plăcut că un spectacol de-al meu se joacă de zece ani, dar simt, în acelaşi timp, şi că am îmbătrânit puţin. Nu mai suntem aceiaşi oameni care ne-am îmbarcat acum zece ani în această aventură. Ne-am schimbat. Unii am trecut prin divorţuri, unora le-au murit între timp oameni dragi, dar s-au întâmplat şi lucruri plăcute în viaţa tuturor şi toate astea şi-au pus cumva amprenta şi pe spectacol care parcă e mai copt, mai matur. „Unchiul Vania" s-a schimbat pentru că oamenii de pe scenă s-au schimbat. Sigur că şi eu sunt altul şi-mi vine văzând spectacolul cu ochiul regizorului care sunt acum să refac scene întregi. Mi-ar plăcea să mai am la dispoziţie măcar o lună în care să lucrez la el, să refac anumite lucruri, dar în viaţa reală lucrurile nu merg aşa. Ai terminat un spectacol, gata, îl laşi să trăiască pe picioarele lui. Nu trebuie să fii un „tată" atât de autoritar încât să-l ţii din scurt. Dar chiar şi în imperfecţiunile lui eu îl găsesc frumos. E ca în viaţă. Prefer oricând o femeie vie unui manechin cu forme perfecte din vitrina unui magazin care, oricât ar fi de bine realizat, rămâne totuşi de plastic. „Unchiul Vania" are un suflet şi ca orice făptură însufleţită, într-o zi e minunat, în altă zi mai puţin bun, dar are marea calitate de a fi viu.
Îţi aminteşti cum ai ajuns să montezi acest spectacol la Bulandra?
Y.K: Sigur că da. Ca orice lucru minunat în viaţă, s-a născut din întâmplare. O cunoscusem pe Cătălina Buzoianu la un workshop în Germania. Am stat de vorbă, ne-am contrazis, ne-am împrietenit şi ea mi-a spus că ar fi grozav dacă aş veni să montez ceva la Bulandra. Eu a
