Dacă aveți chef de un horror pe cinste, puteți încerca ”Balade triste de trompete”, al lui Alex de la Iglesia. Cu mențiunea că ”Balade triste…” nu e nicidecum un horror. E un film care are doar două posibilități de notare: ”excepțional” sau ”dudă”. Fără alte opțiuni intermediare.
Spania finalului de război civil (1937) îl obligă pe un clovn să devină măcelar de rebeli (”rebelii” fiind trupele lui Franco). În ultimele lui zile își obligă fiul (Santiago Segura) să-i facă o promisiune teribilă: răzbunarea. Anii trec însă, iar fiul își uită promisiunea, redus fiind la condiția de ”clovnul cel trist”, cel incapabil să facă vreo glumă. Iubirea pentru o artistă – Natalia, vedeta circului la care lucrează (Caroline Bang, foto) – îi renaște pornirile războinice. Înfruntarea cu ”clovnul cel vesel” (Antonio de la Torre) e paroxistică. Pe rând, victima și călăul își schimbă rolurile, iar colateralii cad în jurul lor pe capete.
Parabola e fantastică (pentru cine o acceptă și nu abandonează pelicula): frumoasa Natalia nu se află în căutarea marii iubiri, ci a unui protector care să o facă să se simtă în siguranță. Astfel, nu e de mirare că iubirea ei se îndreaptă către ”cel mai puternic”, nicidecum către ”cel mai bun” dintre pretendenții ei. Și nu are alternative. Filmul lui Iglesia merge mai departe însă de înfruntarea umană. Pentru cei doi clovni desfigurați nu sunt altceva decât formațiunile care s-au înfruntat pentru supremația Spaniei. De unde și grotescul luptei, care nu e una pentru iubire, ci pentru posedare. Astfel, registrul horror devine unul perfect justificat.
***
”Balade triste de trompete” e una dintre acele pelicule pentru care iubesc TIFF-ul. Cinefilii mai au șansa să o vadă mâine (joi), de la ora 23.00, la Odeon Cineplex. Pe propria răspundere, însă.
Dacă aveți chef de un horror pe cinste, puteți încerca ”Balade triste de tromp
