Poliţiştii călare din Bucureşti suferă tot timpul anului. Vara însă este vârful durerii: merg prin soare vreo 10 ore pe zi, curăţă parcurile de hoţi şi, cel mai grav, capătă boli profesionale. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

E un soare afară de dogoreşte toată iarba din parcul Izvor din Capitală. De partea cealaltă a bulevardului, dinspre Cişmigiu, la semafor, stau cuminţi doi dintre caii Poliţiei Locale a Municipiului Bucureşti. Când intră pe alee în parc, toată lumea se dă deoparte şi scoate telefoanele din buzunare să-i tragă în poză. Agentul Ştefan Nuţu, Fane pentru colegi, un mustăcios de 47 de ani, s-a obişnuit cu spectatorii. Doar când are o intervenţie grea în parc se mai supără pe ei, pentru că trebuie s-o ferească pe iapa Mina din calea plimbăreţilor. În rest, meseria călare pare să fie una frumoasă.

Înainte să se înroleze în brigada poliţiştilor locali care acţionează călare, a fost sportiv, apoi instructor de arte marţiale. Statura şi ochelarii de soare îl fac să semene cu un dur care alungă vânzătorii de nimicuri din parcuri sau parcagii care îţi cer taxă să nu-ţi tragă o cheie pe capota maşinii.

Cu calul la butic

Programul îi începe la cinci dimineaţa. Trei ore îşi pregăteşte calul: îl ţesală, îl perie, îi face un duş cu şampon, îi curăţă potcoavele, apoi îl scoate pe poarta padocului din cartierul Berceni, locul în care îl "parchează" după vreo zece ore. Ajunge în Herăstrău când deja începe să ardă soarele. Iapa neagră transpiră, iar când o simte suprasolicitată, o trage sub un copac, la umbră. Pe traseu se mai opreşte din când în când la un butic, unde vânzătoarele îi scot afară Minei o găleată cu apă.

Cum e să vezi calul cu botul lângă vitrina unui magazin? Fane lămureşte situaţia. "Oamenii s-au obişnuit. Mina e un cal blând, n-a muşcat niciodată. Uite-aşa vin copiii la ea şi-o apucă de-un picior şi