La Cannes, în paralel cu filmele din competiţie, şi cele incluse în diverse alte secţiuni, s-a vorbit, destul de mult, şi despre Panda. Lucru datorat şi faptului că a venit să-l susţină Tigrişoara, Angelina Jolie. Aceasta, ca de fiecare dată, n-a ratat ocazia să laude adopţia de copii, atât de la modă la Hollywood, de când lumea, chiar dacă uneori s-a ajuns la drame, pe care mulţi preferă să le ignore acum (vezi copiii terorizaţi de Joan Crawford).

Extrem de rapid, pelicula a ajuns şi la noi. Am putut constata cu plăcere şi surprindere că, printre voci, în afară de cele deja ştiute din episoadele anterioare, precum Jack Black (ai cărui băieţei refuză să creadă că el e glasul, fiind convinşi că ursuleţul e dotat din start cu aşa ceva...). Aflăm din genericul de final că a fost pe acolo şi un adevărat maestru al artelor marţiale, neîntrecutul Jean-Claude Van Damme (Master Crock). Jackie Chan (Maimuţa) e în continuare acolo ca şi alte două colege de continent: Lucy Liu (Viper) şi Michelle Yeoh (Soothsayer, Capra, ghicitoarea neiubită pentru prevestirile ei), nou-venită, dar de care, probabil, vom mai da şi în seria următoare, pentru că finalul este mai mult decât întredeschis. Regia i-a fost încredinţată, de data asta, unei femei, Jennifer Yuh (Nelson), o sud-coreancă, de aproape 40 de ani, înnebunită în copilărie după filmele cu bătăi tradiţionale, elaborate, şi maşini.

Ea are deja experienţă în domeniu colaborând, e drept, neîncredinţându-i-se încă întreg proiectul, şi la „Madagascar", „Sinbad", „Spirit" sau „Dark City". Dintre personajele cele mai nostime, trebuie menţionat Maestrul Shifu. Personaj pe care Dustin Hoffman îl înzestrează cu ironie şi candoare, cel care reuşeşte să-şi găsească liniştea interioară, lucru aparent imposibil pentru protagonistul alb-negru şi pe cale de dispariţie, pe care acum îl putem vedea şi pe IMAX şi pe 3D