După 21 de ani în care justiţia n-a găsit vinovaţi, la Senat se dezbate un proiect de lege care prevede imprescriptibilitatea infracţiunii de omor. Sursa: AGERPRES
"Rob Mircea-Andrei, 16 ani, elev. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. (...) În seara zilei de 13 iunie a plecat de la domiciliu pentru a-şi căuta mama, ocazie cu care în zona Televiziunii a fost bătut de forţele de ordine şi introdus în sediul instituţiei. În dimineaţa zilei de 14 iunie a fost transportat la Măgurele, unde a fost reţinut mai multe zile. (...) După eliberare, a spus că era trezit noaptea şi ars cu ţigara pe picioare şi pe mâini. A început să fie mai puţin comunicativ, să aibă depresii, şi a cerut familiei să plece definitiv din Bucureşti. La începutul lui 1991 a fost dus de familie la domiciliul bunicilor. Pe data de 19 aprilie, când împlinea 17 ani, familia a fost anunţată că acesta a luat mai multe medicamente. (...) Pe 20 aprilie 1991, Rob Mircea a decedat".
Rândurile citite de cineastul Sorin Ilieşiu la dezbaterea organizată de Asociaţia 21 Decembrie 1989, pentru a marca 21 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, sunt seci şi clare. Ilieşiu va strânge multe astfel de cazuri într- o carte neagră a "fratricidului" din Piaţa Universităţii. E o minimă reparaţie: justiţia românească le uitase prin sertare.
Profesorul Vladimir Tismăneanu, preşedintele Institutului de Investigare al Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc, susţine că faptele din iunie 1990 nu pot fi desprinse de acţiunile statului totalitar comunist.
Lipsa proceselor care să ducă adevărul la liman i-a conferit chirurgului Nicolae Constantinescu - medic de gardă la Spitalul Colţea atât în zilele Revoluţie, cât şi la Mineriada din iunie ’90 - o calitate inedită: cea de "martor al acuzării într-un proces care n-a avut loc: procesul Bucureşti (cu
